Un tricou cu 23 al lui Michael Jordan de la Chicago Bulls. Două ale lui LeBron James, cu 6 și 23, de la LA Lakers. Un 77 al lui Dončić de la Dallas Mavericks. Purtate de tineri, așezați în zone diferite ale amfiteatrului în aer liber de găsit în curtea Muzeului de Artă din Craiova. Chiar la intrarea în galeria subterană dedicată Centrului Brâncuși.
E aproape 2 după-amiaza, final de mai, soare. Încă nu au venit marile călduri, dar suntem totuși în sudul aproape extrem al României și vara e în aer & în transpirații. Se adună lume multicică pentru un spectacol de prânz, organizatorii împart sticle de apă, e o atmosferă de weekend, de vacanță, de zile și nopți îmbibate de junețe.
La fix ora din program, tricourile sar în aer și aleargă spre scenă. Sunt 8 tinere și 8 tineri, studente și studenți la UNATC-ul bucureștean, anul 3 licență actorie, clasa Mihaela Sîrbu (care îi privește și încurajează de sus, de lângă masa de sunet). Sunt Grupa B UNATC, după cum se recomandă, și vor presta 45 de minute de Othello RAP, după cum anunță MC-ul întâmplării, omul care dinamizează publicul, Tiberiu Pancu, adică Othello, adică 23-ul roșu lui Jordan. Desigur, Desdemona (Elena Foriș), poartă tot roșu, numărul 3, corset. Bulls forever!
Marele text e condensat, esențializat, adus oleacă la zi. Nu atât la momentele în proză, cât la songurile pe versuri de Pancu (lider adevărat, conducătorul de joc din teren!) și muzici deja intrate în canonul rap. Fie cântate pe o singură voce, duo sau grup, melodiile sunt cele care aduc împreună performerii și publicul. Se răspunde cu entuziasm bucuros chemărilor viitorilor actori, cu palme în aer, cu voce, cu aplauze.
Corp-ansamblul (Cezara Borger, Cătălina Botnaru, Teodora Florea, Noemi Hăisu, Rareș Ichim, Ana Livia Popescu, Iris Nica) e rareori pe scenă (adică spațiul îngust de la poalele amfiteatrului & intrarea în Brâncuși) și cel mai adesea printre spectatori. Ei duc vorbele cântecelor mai departe & mai înalt și dansează printre oameni. Teatrul & studenția nu mai șed undeva, departe, pe un lemn cu vagi urme de sfințenie, ci cuceresc peluza, strada, lumea.
Song-ul de final vorbește despre cum povestea manipulării prestate de Iago (Matei Spuză, tricou gri cu 2pac shakur și 71, anul nașterii unuia dintre marile nume ale rap-ului) se poate întâmpla în orice bucătărie din apartamentele zilelor noastre. Toți suntem supuși orbirii pe bază de venin strecurat în urechea atașată unui cap mustind de orgoliu și prea plin de sine.
În cea mai explozivă scenă de grup, bătaia dintre Cassio (David Dumitriu) - Montano (Andrei Ostrowski) e, în fapt, o împărțire de pumni și șpițuri prestată la beție între cele două tricouri ale lui LeBron de la LA: 6 violet-galben pe Cassio versus 23 verde-galben pe Montano. Mai mult decât un duel fratricid!
În așa ploaie de tricouri (nu toată lumea poartă echipament sportiv, e o bogăție reconfortantă de culori și soluții vestimentare pe scenă!), merită menționată scenografia Ștefaniei Derveș. În așa ubicuitatea a mișcării scenice pe muzică produsă live, rolul coregrafiei Andreei Groșanu e vital. Big thumb up!
Apropo, visez un cuplaj Othello RAP by grupa.b.unatc (ăsta e contul lor de insta, bre!) & Rostopasca by Tocilescu & Piciorea & co. Rap & hip-hop, when Shakespeare meets ro-artă contemporană în tranziție, mamă, ce marfă (de s-ar găsi banii) ar fi!
Decupajul dramaturgic din Othello RAP include scene cu finanțatorul înamorat Roderigo (Alex Burcă), cel la rându-i îmbrobodit de Iago, pe tatăl eroinei, Brabantio (Alexandru (Sasha) Rebeja), pe Dogele venețian (Alexandru Stavrositu) și, desigur, pe Emilia (Cezara Cristache), soția lui Iago, cea care dezvăluie, prea târziu, adevărul.
Othello domină scenă, Tiberiu Pancu (pachiaua, după cum mi s-a șoptit în insta) e, cum ziceam, MC, adică maestrul ceremoniilor care îl onorează pe WS cu o împrospătare de zile & energii mari. Pasajele muzicale sunt isteț adaptate vocilor protagoniștilor, song-urile cu refrene masculin-feminine (cel mai adesea, Pancu & Elena Foriș / Desdemona și Matei Spuză / Iago & Cezara Cristache / Emilia) sunt cele mai catchy. La final, într-un fel de adaptare a stilului spectacolelor de operă, publicul votează prin aplauze și are parte de reluarea ariei favorite.
Dacă e ceva încă mai fain decât ce am pe scurt povestit mai sus, e senzația de trupă, de echipă pe care grupa.b.unatc o produce. Pare că oamenii aceștia chiar se bucură de ce (facultate) fac, de ce colegi au, de ce profesoară au. În Ro? În București? În 2026? Băi, ești nebun?
E adevărul? E o Iago-manipulare căreia i-am căzut pradă? Continuarea istoriei ne-o va dovedi!
(Timpul & Spațiul reprezentației: Prima dintre cele două reprezentații din 30 mai 2026 @ Amfiteatrul în aer liber din curtea Muzeului de Artă din Craiova.


















