Prima lucrare interpretată în concertul de la sala Ateneului Român a fost Motetul în re major, «Ave Verum Corpus» ("Salut, Trupul adevărat"), KV. 618 de Wolfgang Amadeus Mozart. Lucrarea a fost compusă la Baden bei Wien, Austria, în iunie 1791, în timp ce Mozart o vizita pe soția sa Constanze, care era însărcinată cu al șaselea copil. Piesa, reflectând stilul matur al compozitorului și profundul sentiment religios, a fost scrisă pentru Anton Stoll, muzicianul bisericesc de la St. Stephan din Baden, pentru a fi interpretată de corul local, cu ocazia sărbătorii Corpus Christi (23 iunie 1791). Motetul este concis, constând din doar 46 de măsuri. Este orchestrat pentru cor mixt (sopran, alto, tenor și bas), precum și pentru instrumente cu coarde și orgă. Mozart a marcat la început doar indicația sotto voce (discret). Limbajul lucrării este unul omofonic, punând accent pe claritatea textului. Sunt omise ultimele versuri ale imnului euharistic latin, original din secolul al XIII-lea, imn atribuit tradițional Papei Inocențiu al VI-lea. Lipsesc astfel, versurile "O, milostive, o, pioase, / o, dulce Isuse, Fiul Mariei". În ciuda simplității sale, motetul prefigurează elemente stilistice din Requiem-ul în re minor, KV. 626, incluzând armonii cromatice și tonale.
Dirijorul Sunwook Kim a împletit în chip profesionist vocile corului cu timbrul instrumentelor cu coarde din orchestră. Schimbările acordice, realizate cu promptitudine, au constituit un suport armonic întregitor. Menținerea planului dinamic pe întreg parcursului Adagio-ului, ca și frazarea plină de noblețe, au sporit încărcătura evlavioasă transmisă de muzicienii de pe scenă.
Ave, verum corpus natum / ex Maria Virgine: / vere passum, immolatum / in cruce pro homine: / cuius latus perforatum / unda fluxit et sanguine: / esto nobis praegustatum, / in mortis examine. [O clemens, O pie, / O dulcis Jesu, Fili Mariae.] / (Bucură-te, trup adevărat născut / din Fecioara Maria:/ cu adevărat ai pătimit, junghiat / pe cruce pentru om: / a cărui coastă a fost străpunsă / din care a curs apă și sânge:/ fii tu pregustarea noastră, / la judecata morții. / [O, milostive, o, pioase, / o, dulce Isuse, Fiul Mariei.])
A urmat Te Deum laudamus (Pe tine, Doamne, te lăudăm), KV, 141 de Wolfgang Amadeus Mozart. Alături de cor erau și instrumentele cu coarde, trompete, clarinete și orgă.
Te Deum laudamus este o piesă menită a sărbători veștile bune precum: o victorie militară, semnarea unui tratat de pace, alegerea unui papă, consacrarea unui episcop, canonizarea unui sfânt sau nașterea unui copil regal (De pildă, Te Deum-ul compus de Sir William Walton, a fost scris pentru încoronarea reginei Elisabeta a II-a, a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, la 2 iunie 1953).
Te Deum laudamus: te Dominum confitemur. Te aeternum Patrem, omnis terra veneratur. Tibi omnes Angeli, tibi coeli, et universae potestates. Tibi Cherubim et Seraphim, incessabili voce proclamant Sanctus, Sanctus, Sanctus Dominus Deus Sabaoth. Pleni sunt coeli et terra majestatis gloriae tuae. / (Te lăudăm, Dumnezeule, Te mărturisim, Doamne. Ție, Părinte Veșnic, se închină tot pământul. Ție toți îngerii, Ție cerurile și toate puterile. Ție Heruvimii și Serafimii, cu glas neîncetat, strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeul Savaot. Plin e cerul și pământul de slava ta cea mare).
Au mai compus Te Deum-uri: Marc-Antoine Charpentier Jean - Baptiste Lully, Georg Friedrich Händel, Joseph Haydn, Hector Berlioz, Giuseppe Verdi, Anton Bruckner, Antonin Dvořák, Wilhelm Furtwängler, Benjamin Britten, Kodály Zoltán și Arvo Pärt.
Mozart a compus mărețul Te Deum, înainte de prima sa călătorie în Italia, în anul 1769. Este o lucrare deosebit de impresionantă, datorită măiestriei formei contrapunctice, precum și a orchestrației maiestuoase. Orchestrația include: 4 trompete, fagotul, viori întâi și secunde (fără viole), violoncele dublate de contrabasuri, orgă și timpane.
Ascultam începutul lucrării vocal-simfonice, un Allegro, transmițând o bucurie senină și spirituală, fără grandilocvență. Apoi, discursul muzical se întuneca pentru o clipă, prin armonii ce corespund cuvintelor mortis aculeo (împunsătura morții). A urmat un Adagio scurt, sugerând suferința imensă Te ergo quaesumus (de aceea vă implorăm). Ulterior veselia revenea în fragmentul Aeterna fac cum sanctis tuis (Să trăiești alături de sfinții tăi), pentru ca în secțiunea in Te Domine speravi (În Tine, Doamne, am nădăjduit), stilul și tratarea textului să se schimbe dramatic.
O versiune foarte bine construită de dirijorul Sunwook Kim, pe care Orchestra și Corul au urmărit-o riguros, pentru a transmite întreaga încărcătură afectivă a lucrării vocal-simfonice. Momentele de contrapunct relativ complex, ce au succedat fragmentelor în care cuvintele fuseseră cântate împreună de toate vocile (în mare parte silabic și fără repetiție), au fost bine relevate. Dirijorul corului Andrei Stănculescu are meritul de a fi pregătit în detaliu ansamblul coral, care și-a demonstrat precizia ritmică, flexibilitatea și omogenitatea.
Aplauze puternice au izbucnit la încheierea acestei splendide lucrări.
A urmat Concertul nr. 23, în la major, pentru pian și orchestră, KV. 488 de Wolfgang Amadeus Mozart, solist și dirijor Sunwook Kim. Lucrarea cuprinde trei părți: 1. Allegro; 2. Adagio; 3. Allegro assai. "Dialogul dintre instrumentul solist și orchestră constituie mult mai mult decât o simplă alternanță între pasajele solo și cele tutti, căci pianul se angajează într-un discurs animat cu diverse compartimente ale ansamblului, rezultând o țesătură vie, spumoasă, plină de culoare" [2]. În orchestrația acestui concert, Mozart a înlocuit oboaiele cu clarinetele.
Așezarea compartimentelor orchestrei a fost realizată astfel: suflătorii (flaut, oboi, clarinet, fagot și corn) în dreapta scenei, pe locul tradițional al violoncelelor.
În dublă calitate de solist și dirijor, Sunwook Kim a impresionat prin rigoare, noblețea frazării și profundele sentimente transmise.
În special în partea a doua a concertului, un Adagio, de o mare frumusețe, Sunwook Kim a transmis sentimente nobile, printr-un sunet pianistic cizelat, clar și cu o formulă ritmică de siciliană, construind un discurs muzical emoționant. Acompaniamentul era unul discret, sensibil și mulat pe intențiile interpretative ale solistului. Ascultând muzica acestei părți simți că oameni de geniu precum Wolfgang Amadeus Mozart, au avut acces la conexiunea creativă cu transcendentul.
Emil Cioran spunea că "simbolurile fericirii sunt: ondulația, transparența, puritatea, seninătatea..."(...) "La Mozart, ondulația înseamnă deschiderea receptivă a sufletului pentru splendoarea paradiziacă. Ondulația este geometria paradisului, precum spirala este geometria lumilor interpuse între pământ și paradis". [2]
În momentele de tutti, Sunwook Kim supraveghea continuitatea pulsației ritmice și a tempo-ului, prin mișcări dirijorale simple, eficiente.
La finalul concertului, publicul a ovaționat solistul și artiștii de pe scenă.
Sunwook Kim a acordat un bis din creația lui Mozart, o partea a doua dintr-o Sonată pentru pian.
După pauză, Orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijată fără partitură de către Sunwook Kim, a interpretat Simfonia nr. 6, în si minor, op. 74, TH. 30 «Patetica» de Piotr Ilici Ceaikovski, compusă în anul 1893. Premiera lucrării a avut loc la Sankt Petersburg, la 16/28 octombrie 1893.
Se pare că există "o coincidență între moartea neașteptată a autorului și încheierea simfoniei - pentru prima dată în istoria muzicii! - cu o parte lentă, resemnată, ca un gest de adio. Controversele în jurul dispariției lui Ceaikovski în plină putere creatoare au început încă de atunci, varianta oficială a îmbolnăvirii de holeră părându-le multora implauzibilă. Să ascundă, oare, programul simfoniei intenția sinuciderii?"
Sunwook Kim a oferit publicului de la Ateneul Român o versiune magnifică a acestei simfonii, foarte mult cântată în întreaga lume. Orchestrația sa cuprinde: 3 flaute (al treilea dublat de piculină), 2 oboaie, 2 clarinete, două fagoturi, 4 corni, 2 trompete, 3 tromboane, tubă, timpane, tobă mare, cinele, gong, viori, viole, violoncele și contrabasuri. Uneori, fagotul de la începutul primei părți este înlocuit cu clarinetul bas. Simfonia are patru părți: 1. Adagio - Allegro non troppo; 2. Allegro con grazia; 3. Allegro molto vivace; 4. Finale: Adagio lamentoso - Andante. În scrierea lucrării, succesiunea compoziției Simfoniei a Șasea a fost următoarea: prima mișcare, apoi a treia mișcare, finalul și a doua mișcare. Întreaga simfonie neorchestrată a fost scrisă în trei săptămâni, în martie. Apoi, a fost orchestrată în același an, în iulie și terminată în august 1893. Simfonia este dedicată nepotului lui Ceaikovski, Vladimir Davydov.
Secțiunile culminante au sunat zguduitor, interpreții dăruindu-și at talentul de instrumentiști de elită, cât mai cu seamă trăirile generate de o astfel de muzică în care se contopesc stări sufletești precum : destin, speranță, deznădejde, vis de fericire, disperare, luptă cu viața.
Sunwook Kim a intuit și transpus ideea reală a acestui final care se stinge treptat.
Am ascultat o seară de muzică după care simțeam nevoia să exclam citând: "Când toată existența devine muzică și toată ființa ta un tremur, iată unde încetează regretele" (Emil Cioran).
NOTE
[1] Pianistul și dirijorul sud-coreean Sunwook Kim s-a născut la Seul, în 22 aprilie 1988. A început studiul pianului la vârsta de trei ani. A studiat la Universitatea Națională de Arte din Coreea, sub îndrumarea lui Daejin Kim. A absolvit un master în dirijat la Royal Academy of Music (2013). A câștigat al IX-lea Concurs de la Ettlingen, Germania și al XVIII-lea Concours Clara Haskil (Vevey, Elveția). A câștigat de asemenea Leeds International Piano Competition, în 2006, la vârsta de 18 ani. În 2013, Kim a debutat la BBC Proms cu Bournemouth Symphony dirijată de Kiril Karabits. Sunwook Kim a fost numit membru (FRAM) al Royal Academy of Music, în anul 2019. A concertat cu Berliner Philharmoniker, London Symphony Orchestra, Royal Concertgebouw Orchestra, Staatskapelle Dresden, Simfonia din Chicago și Orchestra Simfonică NHK. A colaborat cu muzicieni renumiți precum Daniel Harding, Paavo Järvi, Myung-whun Chung, Marek Janowski, Sir Mark Elder și Jakub Hrusa, Clara-Jumi Kang și Janine Jansen. A efectuat un turneu extins în Europa și Coreea, dirijând concerte de Beethoven cu Orchestra de Cameră a Europei, cu concerte la LotteConcert Hall, Berlin Philharmonie, Salle Philharmonique de Liege, Halle Aux Grains, Toulouse și Barbican, Londra. Ca pianist a susținut concerte cu: London Symphony Orchestra (Michael Tilson Thomas), Los Angeles Philharmonic (Matthias Pintscher) și Netherlands Radio Philharmonic (Karina Cannellakis). A susținut recitaluri în cele mai bune scene ale lumii, inclusiv Wigmore Hall, Philharmonie de Paris, Symphony Hall Osaka și Seoul Arts Centre. A fost invitat la Brussels Klara Festival, Brussels Summer Festival, Beethoven-Haus și Beethovenfest în Bonn, Klavier-Festival Ruhrși Mecklenburg-Vorpommern Festspiele. Între anii 2024-2025, Sunwook Kim a fost dirijor invitat, precum și Director muzical al Filarmonicii Gyeonggi din Coreea. A realizat înregistrări la casele de discuri Deutsche Grammophon și Accentus. A fost distins cu premiul Artistul Anului 2005 din partea Fundației Culturale Daewon.
[2] Dinulescu, Octavia-Anhid: Program de sală, Filarmonica George Enescu, 14-26 mai 2026, pag, 5.
[3] Cioran, Aurel: Cioran și Muzica, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2016, pag. 41.
[4] Cojocaru, Mihai: Program de sală, Filarmonica George Enescu, 14-26 mai 2026, pag. 7.