Programul a cuprins exclusiv lucrări din creația lui Antonio Vivaldi: Uvertura L'Olimpiade pentru orchestră de coarde RV. 725, Concertul pentru vioară și orchestră «Il Favorito» RV. 277, Aria Per noi soave e bella, «Il Giustino» RV. 717, Concertul pentru vioară și orchestră «L'amoroso» RV. 271, Aria Mio dolce amato sposo «Il Giustino» RV. 717, Concertul pentru vioară și orchestră «Tempesta di Mare» RV. 133, și Motetul Nulla in undo Pax sincera pentru soprană și orchestră RV. 630.
Pe scena Ateneului Român violoniștii și violiștii formației cântau a braccio, în picioare.
Prima lucrare vivaldiană interpretată de ansamblul de muzică barocă Sempre a fost Uvertura L'Olimpiade pentru orchestră de coarde RV. 725. Nu este o uvertură tipică precum o mișcare scurtă, ci aceasta conține trei părți (Repede-Lent-Repede): 1. Allegro; 2. Andante; 3a. Allegro; 3b. Allegro molto. Povestea operei se petrece la Jocurile Olimpice din Grecia și este despre aventurile amoroase dintre personajele principale rivale.
Debutul Uverturii a fost viforos, interpreții de la sala Ateneului Român demonstrând de la primele sunete virtuozitate. Parte întâi Simfonia, în tempo Allegro, a adus sonorități pline de vitalitate și armonie. Contrastul forte - piano (tehnica ecou) a fost realizat cu un relief clar, creând veritabile falii. Apoi, discursul muzical din partea a doua, mai liniștită, cu formule ritmice variate, cuprinzând ornamente notate cu durate reale, și cu un acompaniament izoritmic în optimi, urma funcțiunile tonale și cadențele autentice tipice Barocului. O serie de triluri împodobeau melodia, fie amplasate pe durate scurte, fie concluzionând frazele muzicale. Finalul alert aducea o temă anacruzică vioaie, în metru ternar. Foarte bine a fost evidențiat acel stilem vivaldian, cel constituit dintr-o scară descendentă rapidă, încheiată cu o cadență compusă autentică (Tonică-Subdominantă-Dominantă-Tonică). Allegro molto a sunat strălucitor, interpreții demonstrând virtuozitate și claritate, formulele dactilice din vocea de sopran (viorile prime) erau susținute de pedala în pătrimi, a celorlalte voci, redată în maniera - con arco attacato (accentuate). Din nou, ecourile au adus eleganță acestei muzici din perioada Barocului italian.
Interpreții de pe scena Ateneului au încântat publicul prin prestația lor plină de energie și, totodată prin densitatea mare a evenimentelor muzicale desfășurate convingător.
A doua lucrare interpretată de formația Sempre a fost Concertul pentru vioară și orchestră în mi minor «Il Favorito», RV. 277, solist Răsvan Dumitru. Favoritul este unul dintre cele mai reușite concerte ale lui Antonio Vivaldi, compus pentru Pio Ospedale della Pietà din Veneția. Lucrarea a făcut parte inițial dintr-un set de manuscrise oferite lui Carol al VI-lea și a fost publicată, în 1729, cu revizuiri, ca opus 11.
Când Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol al VI-lea [2] a intrat în Trieste, chiar a doua zi (11 septembrie 1728) le-a acordat ambasadorilor venețieni o audiență, urmată de un prânz generos. Cu acest prilej, invitații au audiat un concerto di squisitissima musica (concert de muzică rafinată), în care s-a cântat muzică de Antonio Vivaldi. Lumea a fost intrigată de faptul că Împăratul se întreținuse mai mult cu Vivaldi venețianul, în cele două zile, decât cu miniștrii săi, pe parcursul ultimilor doi ani. Se pare că lui Carol al VI-lea i-a plăcut atât de mult Concertul în mi minor, încât Vivaldi l-a plasat pe locul al doilea în colecția sa de la Viena, și l-a publicat ulterior drept "concertul favorit" al Împăratului. Astfel, acesta este al doilea din ciclul de șase concerte op. 11, fiind alcătuit din părțile: 1. Allegro; 2. Andante; 3. Allegro.
În primul Allegro, cu acele solo-uri de vioară emanând virtuozitate, în mare parte acompaniate doar de corzile superioare, fără bas, admiram cum melodiile se înălțau extatic în cele mai înalte registre, fiind totodată combinate cu cromatisme. Multe ornamente (apogiaturi) arcuiau tema care era adeseori secvențată și prezentată și în polifonie latentă. Interpreții foloseau o agogică strictă, compensând răririle tempo-ului cu reveniri și accelerări, care mențineau un echilibru. Solistul își alterna firul melodic cu șuvoiul tutti-ului, în stilul concerto grosso-ului.
În Andante, Vivaldi a renunțat complet la basso continuo și a scris un fel de passacaglia. Peste tema violei, care revine constant, într-un metru ternar impunător, vioara solo își desfășoară liniile melodice expansive, îmbogățindu-le cu tot mai multe ornamente (fiorituri și triluri). După acest intermezzo oniric, Allegro-ul a oferit un final antrenant, cu ritm de dans. Tema sa este corespondentul în tonalitate minoră a celei din Concertul Toamna, din ciclul Cele patru Anotimpuri, scris de același compozitor.
Se auzeau pasaje în detaché, bariolaje rapide pe două corzi și sprinteneala staccato-ului volant la vioara solistă, toate executate cu velocitate de Răsvan Dumitru.
Sonoritatea clavecinului - Raluca Enea - completa minunat armonia și aducea atmosfera de epocă.
După aplauzele publicului a urmat Aria Per noi soave e bella (Pentru noi, dulci și frumoase) din opera «Il Giustino» RV. 717, în interpretarea sopranei Renáta Gebe-Fügi, acompaniată de aceeași formație Sempre.
Il Giustino este o operă din 1724 de Antonio Vivaldi, pe un libret de Nicolò Beregan. Opera a fost compusă pentru sezonul de carnaval din 1724 de la Roma și a avut premiera la Teatro Capranica din Roma, la 23 ianuarie 1724. Aria este din actul 2, scena 5, sopran fiind în rolul împărătesei Arianna.
Am remarcat o tehnică vocală foarte bună, cu pasaje dificile, cu ornamentație bogată, asemănătoare celor instrumentale. Solista construia fraza muzicală cu eleganță, iar filajul sunetului, alături de dicția clară, erau măiestrit realizate. Acompaniamentul precis și dozat corespunzător a creat o atmosferă dominată de noblețe.
După aplauzele insistente ale auditoriului, a urmat Concertul pentru vioară și orchestră «L'amoroso» în mi major, RV. 271, solistă Melinda Beres. Concertul cuprinde trei părți: 1. Allegro: 2. Cantabile; 3. Allegro.
Partea mediană a sunat nostalgic. Acele apogiaturi anterioare și tiradele care umpleau salturile intervalice, aduceau un plus de frumusețe. Armonia consonantică înfățișată de ansamblu a adus calmul.
Calitatea sunetului solistei, din păcate nu a satisfăcut. O conducere a arcușului mai bine coordonată, o intonație mai severă și o claritate a articulației - toate ar fi pus în valoare întreaga splendoare a acestei muzici scrisă de Preotul Roșu din Veneția, porecla lui Vivaldi.
După aplauzele auditoriului, a urmat Aria Mio dolce amato sposo (Dragul meu soț iubit), din actul I al aceleiași opere «Il Giustino» RV. 717, solistă din nou, soprana Renáta Gebe-Fügi. O partitură vocală pretențioasă, cu multe game ascendente și salturi a fost surmontată cu profesionalism. Susținerea frazei muzicale în registrul acut a avut consistența necesară spre a menține și spori tensiunea. Vioara primă a condus cu precizie discursul, mai ales sub aspect ritmic. Imitațiile au creat o anume spațialitate. Alăuta și clavecinul au colorat substanțial fluxul muzical. Dozajul intensității contrabasului a fost uneori prea evidențiat.
Publicul a răsplătit cu aplauze puternice interpretarea acestei arii.
Am ascultat apoi Concertul nr. 5 pentru vioară și orchestră în mi bemol major «Tempesta di Mare» RV. 133, solist Rafael Butaru. O lucrare programatică, în care sonoritățile rezonează cu ideea de furtună pe mare. Lucrarea face parte din ciclul Il cimento dell'armonia e dell'inventione (Concursul dintre armonie și invenție), op. 8, fiind compusă în anul 1725. Concertul începe în Presto, cu o intensitate uriașă, înfățișând valuri care se sparg, vânturi puternice și mișcarea neliniștită a mării. Admirabil a realizat solistul acele pasaje cu schimbări de planuri de coardă uriașe. De asemenea fragmentele în care acordurile erau desfășurate în mod alert, în șaisprezecimi, pe câte trei coarde, au creat strălucire și impresie de virtuozitate.
Largo, partea a doua a adus un moment de calm, în care apele încă cresc, iar atmosfera este senină și lirică. Apoi, Presto în care - furtuna revine cu o forță reînnoită, a încheiat concertul într-o demonstrație de turbulență și strălucire.
Frumos a sunat și recitativul, vioara solistă în dialog cu clavecinul. Remarcabil relieful melodic cu mers cromatic ascendent al violoncelului - Lázár Zsombor. Modulațiile, secvențele și arpegiile din partitura solistică au fost realizate de către întreg ansamblul Sempre, cu mult aplomb, sporind caracterul dramatic.
Aplauze puternice și îndelungate s-au auzit în sala Ateneului.
Într-un frumos gest, clavecinista Raluca Enea și-a prezentat colegii din formația Sempre, pe grupuri: grupul continuo (contrabas violoncel, clavecin, alăută/chitară), vocile medii (viola și vioara secundă) și vocea înaltă (viorile prime).
Ultima lucrare interpretată din program a fost Motetul Nulla in undo Pax sincera (Nu există pace adevărată în această lume fără amărăciune), pentru soprană și orchestră în mi major, RV. 630, solistă soprana Renáta Gebe-Fügi. Motetul cuprinde: I. Aria: Nulla in mundo pax; II. Recitativo: Blando colore oculos mundus decepit (Lumea a înșelat ochiul cu culorile ei plăcute); III. Aria: Spira anguis inter flores (Șarpele se încolăcea printre flori); IV. Aria: Alleluia. Am admirat vocea limpede a sopranei și timbrul chitarei.
Motetul - ca gen de muzică vocală polifonică sacră, cu sau fără acompaniament muzical, în care fiecărei strofe sau fiecărui verset din text îi corespund o melodică și o ritmică proprii - și-a păstrat vitalitatea din muzica Evului Mediu și a Renașterii și până în zilele noastre.
Soprana Renáta Gebe-Fügi a intonat melodia vivaldiană cu multă gingășie, velocitate vocală și prospețime. Se distingeau versurile, datorită dicției clare a cântăreței, care tălmăcite spun: "În această lume nu există pace cinstită, lipsită de amărăciune; / purul și adevăratul (adică pacea), dulce Isus, zace în Tine. / În mijlocul pedepsei și chinurilor trăiește sufletul mulțumit, iubirea castă fiind singura speranță. "Iar Recitativul depăna stihurile: "Această lume păcălește ochiul prin farmece de suprafață, / dar inimile sunt corodate de răni ascunse./ Să fugim de cel care zâmbește, să ne ferim de cel ce ne urmează, / căci, arătându-și cu măiestrie plăcerile, această lume / ne copleșește de înșelăciune." "Aria înfățișa înțelesul versurilor: Șuieratul șarpelui îi ascunde veninul timp ce se desfășoară printre flori și frumusețe. Dar cu o atingere furișă a buzelor, un bărbat înnebunit de dragoste va săruta adesea ca și cum ar linge mierea."
Publicul a răsplătit interpreții cu aplauze puternice. La bis, formația Sempre a pregătit o surpriză: Din spatele sălii, pe culoarul dintre scaune, a pătruns un percuționist cu o tobă mare, bătând puternic în ea și cântând din voce, pentru ca apoi să urce pe scenă, alăturându-se interprților.
Un concert deosebit de frumos, care te apropie de o epocă demult apusă, ale cărei valori artistice rămân însă și astăzi un reper de bun gust. Astfel, acești minunați interpreți au recreat atmosfera Barocului muzical, cu trăire și pasiune și cu mult profesionalism.
NOTE
[1] Ansamblul de muzică barocă Sempre reunește muzicieni specializați în interpretarea muzicii vechi. Repertoriul abordat este, în principal, cel al Barocului muzical de secol XVIII, dar programele de concert abordează și piese aparținând secolului al XVII-lea sau lucrări din perioada premergătoare Clasicismului muzical. Ansamblul are o activitate intensă, fiind prezent până acum la cele mai importante evenimente de profil din țară, precum Festivalul Internațional George Enescu și Festivalul de Muzică Veche - București. Colaborează cu muzicieni importanți din domeniul muzicii baroce, precum violonista Mira Glodeanu, lautistul Xavier Díaz-Latorre, clavecinistul Alexander von Heissen și flautistul François Lazarevitch. Printre producțiile din ultimii ani ale ansamblului se numără: Bach by concerts, Haendel vs. Haendel (2020), Sempre Vivaldi, Les Caractères (2021), Baroque unknown, Bach by night (2022), Sparkling Haendel, Rameau. Le musicien des Rois și To B or not to B (2023).
[2] Solistă a Operei Maghiare din Cluj, soprana Renáta Gebe-Fügi și-a început cariera ca violonistă în orchestra aceleiași instituții. A câștigat Premiul I la Concursul Internațional de Canto Mozart (2017) și cel al Concursului Internațional de Canto Sabin V. Drăgoi (2020). În anul 2024 a obținut distincții la Concursul Internațional de Canto Mirjam Helin (Turku, Finlanda) și la Concursul Internațional de Canto Éva Marton (Liszt Academy Budapest, Ungaria). Repertoriul său cuprinde roluri din opere de Wolfgang Amadeus Mozart, Gaetano Donizetti, Giuseppe Verdi și Claude Debussy.
[3] Clavecinista Raluca Enea, fondatorul ansamblului de muzică barocă SEMPRE, este absolventă a Universității Naționale de Muzică din București, specialitatea clavecin, la clasa profesoarei Ogneanca Lefterescu. Din 2005 și-a continuat studiile de clavecin în Germania, sub îndrumarea profesorilor Harald Hoeren, Glen Wilson și Ketil Haugsand. Raluca Enea a urmat cursuri de perfecționare cu Menno van Delft (Olanda), Frédérick Haas (Belgia), Malcolm Bilson (SUA), Ketil Haugsand (Norvegia). De asemenea, a studiat la AcademiaSablé-sur-Sarthe (Franța), sub îndrumarea profesorilor Françoise Lengellé și Howard Crook (clavecin și canto baroc), precum și muzică de cameră cu Jan de Winne, Marcel Ponseele și Hervé Douchy (Belgia). A susținut concerte în Germania, Norvegia, Ungaria și România. Raluca Enea a obținut doctoratul în muzicologie la UNMB, cu o teză despre Muzica pentru clavecin a lui Jean-Philippe Rameau (elaborată sub coordonarea Prof.univ. dr. Dana Borșan). Raluca Enea a desfășurat și o activitate didactică la Universitatea Națională de Muzică București, precum și la Universitatea Transilvania din Brașov. Raluca Enea este director artistic al Festivalului de Muzică Veche București și coordonează proiectele educative și de formare în domeniul muzicii vechi, susținute de Asociația Culturală Antiqva (înființată în 2013).
[2] Împăratul Carol al VI-lea, Carolus Franciscus Josephus Wenceslaus Balthasar Johannes Antonius Ignatius (1985-1740) făcea parte din Monarhia Habsburgică; a fost. rege al Aragonului, Duce de Brabant (1714-1740), conte de Barcelona, Rege al Romanilor, rege al Valenciei, rege al Majorcăi, King of Sardinia and Corsica și Pretendiente al trono de España.