Seara muzicală de la Ateneul Român a început direct, cu un concert solistic. Protagonista evenimentului, pianista Jeneba Mason spunea despre Concertul nr. 2 de Frédéric Chopin, că: "muzica clasică și, în special cea romantică, oferă o strălucitoare cale de evadare. Deși, scrisă acum 200 de ani, aceasta cuprinde atât de multe sentimente omenești, la care ne raportăm, încă și în ziua de astăzi." De altfel, creația lui Frédéric Chopin ocupă un loc central în repertoriul pianistei [2].
Concertulîn fa minor a fost compus în anul 1829 și a avut premiera la 17 martie 1830, la Teatrul Național din Varșovia, Polonia, cu compozitorul ca solist. Lucrarea cuprinde trei părți: 1. Maestoso; 2. Larghetto; 3. Allegro vivace. Pentru orchestrație, Frédéric Chopin a fost ajutat de Ignacy Feliks Dobrzyński și Tomasz Nidecki (colegi ai compozitorului). Ulterior au mai realizat orchestrări și Alfred Cortot, Ingolf Wunder și Mihail Pletnev. Faima acestui concert de pian se datorează calităților lirice, frazelor expresive și părților sale de virtuozitate. Este scris în tradiția contemporană compozitorului - stile brillante - în care scopul nu este să dezvolți o idee muzicală prin transformare dramatică, ci să evidențiezi abilitățile interpretului, uimind atât prin demonstrațiile de virtuozitate, cât și prin prezentarea unor idei muzicale vag conectate. Sunt puține dialoguri între ansamblu și solist. Pianul este vedeta, iar orchestra servește doar pentru a introduce publicul în strălucirea sa. Celebra pianistă Martha Argerich spunea că: "virtuozitatea trebuie să fie aici smerită. În clipa în care pianistul atrage atenția asupra dificultăților și abilităților, vraja se rupe."
La sala Ateneului Român, concertul a debutat cu mișcarea Maestoso, care a inclus o introducere orchestrală dramatică, ce a precedat intrarea pianului solist, cu o melodie bogat ornamentată.
Acele cadențe evitate din armonie erau într-adevăr o suspendare a rezolvării incertitudinilor unor stări sufletești. Întreg fluxul melodic beneficia de o claritate diamantină, obținută de Jeneba Kanneh-Mason printr-o diferențiere timbrală între efectul sonor generat de cele două mâini, pe claviatura pianului.
A doua mișcare, Larghetto, este o nocturnă emoționantă, de o frumusețe uimitoare, cu orchestra susținând un solo de pian melodios, cu figuri elegante ce le împodobesc fără efort și care ne oferă o idee despre motivul pentru care Frédéric Chopin era cunoscut ca un improvizator strălucit. Este o muzică șoptită, o pagină impresionantă a lirismului romantic, un cântec de dragoste dedicat sopranei Konstancja Gładkovska [3], întretăiat de vibrații agitate care se sting treptat. "Desfășurarea părții este întreruptă de un recitativ ce se sprijină pe vibrația stranie ce se ivește în orchestră (tremolo), amplificată de amenințarea unor intonații ritmice grave (pizzicato de contrabasuri)." [4]
Urmăream cum Jeneba Kanneh-Mason etala o sonoritate plină de delicatețe, degetele ei zburau parcă pe fioriturile,apogiaturile, mordentele, trilurile și arpegierile acordurilor ce ornamentau melodia discretă, cu o frazare rafinată. Dincolo de velocitatea deosebită, impresiona modul în care pianista emitea sunetele cu prudență, spre a nu stăvili cursivitatea! Aplica o foarte bună pedalizare, ținând seama de legato-ul de expresie de la textul mâinii stângi.
Frumoase contrastele microstructurilor tematice, în care pianista trecea de la gingășie la furtunos (delicato / con forza ori antonimele arhifortissimo / sotto voce). De altfel, modul măiestrit al solistei de transpunere în sunet a termenului raddolcendo, - ce implică o reducere treptată a intensității (asemănător unui diminuendo) și o încetinire ușoară a tempo-ului, pentru a crea o expresie mai caldă și mai emoționantă - era unul deosebit de fin. Partea s-a încheiat prin estompare sonoră, cu un arpegiu lent al pianului solist (smorzando), ca 'o ridicare a sufletului la Ceruri'.
În ultima parte a concertului, un rondo alert, coloritul descriptiv și verva ritmică a dansului mazurka din țara natală a compozitorului polonez, sunt transformate într-o demonstrație orbitoare de măiestrie pianistică. Iar solista serii Jeneba Kanneh-Mason a reușit cu prisosință să transmită astfel, multitudinea sensurilor muzicii lui Frédéric Chopin.
Acompaniamentul orchestral s-a mulat după agogica impusă de solistă, susținând armonic și tensional discursul muzical preponderent pianistic al acestui concert, Gabriel Bebeșelea arătându-și din nou calitățile sale dirijorale extraordinare și în calitatea.
La cererea publicului, după aplauze foarte puternice și îndelungate, Jeneba Kanneh-Mason a oferit la bis Studiul op. 10 nr. 3 de Frédéric Chopin.
După pauză, am ascultat Simfonia nr. 9, în do major, D. 944 de Franz Schubert. Marea Simfonie în do major, de o efervescență dinamică inepuizabilă, a fost redescoperită de Robert Schumann, în anul 1838, printre manuscrisele păstrate de Ferdinand Schubert, fratele compozitorului austriac. Premiera Simfoniei în do major a avut loc la Leipzig, cu orchestra Gewandhaus, sub bagheta lui Felix Mendelssohn, la 23 martie 1839. Este o lucrare amplă (2623 de măsuri) și foarte dificilă pentru orchestră, din cauza părților extrem de lungi ale suflătorilor și ale instrumentelor cu coarde. A fost refuzată a fi cântată la Paris și la Londra, la vremea aceea. Cele patru părți ale simfoniei sunt: 1. Andante - Allegro ma non troppo - Più moto; 2. Andante con moto; 3. Scherzo. Allegro vivace; 4. Finale. Allegro vivace.
Dirijorul Gabriel Bebeșelea spunea despre lucrare, că este "o simfonie în care Schubert descrie un microcosmos european, mai degrabă o simfonie de sinteză în care sesizăm culori foarte apropiate de Bruckner și Mahler și foarte puternic impregnată de un vizionarism."
Orchestrația Simfoniei conține: 2 flaute, 2 oboaie, 2 clarinete (în La și Do), 2 fagoturi, 2 corni (în Do), 2 trompete (în La și Do), 3 tromboane, timpane, viori, viole, violoncele și contrabasuri.
Prima mișcare începe cu o temă de corn, care ar putea fi tipica introducere lentă. Dar Franz Schubert o sudează de corpul mișcării, făcând-o o piatră de temelie a întregii simfonii. Apoi, această deschiderea lungă și lirică se transformă în cele din urmă în Allegro ma non troppo, cu o mică temă de fanfară, prezentând formule ritmice punctate, repetitive la corzi.
A doua mișcare, Andante con moto, este structurată simplu, cu două secțiuni diferite și reluate în tonalități contrastante. Fluxul ideilor muzicale este unul fastuos, plin de imaginație, având totodată claritate și poezie în elaborare.
În mai multe fragmente din Scherzo, Franz Schubert a introdus teme valsante, cu accente în stilul care a devenit ulterior o marcă a Vienei.
Ultima mișcare, Allegro vivace, este pur-și-simplu colosală ca durată, energie și putere imaginativă. Se percepeau două motive separate: unul cu o formulă punctată și altul având un triolet în componență., ambele reluate în cursul finalului. În Repriza concentrată, tema secundă devenea lirică.
Remarcam cele patru sunete repetate de corni la unison, generând o idee muzicală independentă, asemănătoare marșului, cu valențe afirmate ulterior, dominând extinsa Dezvoltare.
Coda masivă, care reia prelucrat materialele înfățișate, este la fel de amplă precum secțiunea de Dezvoltare din secțiunea mediană a părții. Starea de spirit trecea de la mister și întunecime, la una solară ce a încheiat Simfonia într-o explozie triumfală.
O interpretare magistrală, realizată de Orchestra Filarmonicii George Enescu, sub bagheta maestrului Gabriel Bebeșelea.
Stagiune simfonică la mare înălțime!
NOTE
[1] Pianista Jeneba Kanneh-Mason s-a născut la Nottingham, Marea Britanie, în anul 2002. Deține bursa Victoria Robey la The Royal College of Music, unde a studiat pianul cu Vanessa Latarche. A urmatat de asemenea pianul la Royal Academy of Music, Junior Academy, cu Patsy Toh. Dintre succesele obținute de Jeneba Mason amintim: titlului The Nottingham Young Musician - 2013, Premiul Murs du Son la Concursul Internațional de Pian Lagny-Sur-Marne din Franța, 2014, finalistă la categoria Clape la BBC Young Musician 2018, de asemenea, câștigătoarea Premiului Iris Dyer pentru Pian. Jeneba Mason și-a făcut recent debutul la BBC Proms cu Chineke! Orchestra (un ansamblu inovator, prima orchestră europeană majoritar de culoare și etnic diversă),
A interpretat Concertul lui Florence Price (compozitoare afro-americană din Chicago). Jeneba Kanneh-Mason a efectuat turnee în Europa, Australia, SUA, Antigua și Barbuda, alături de Kanneh-Mason. A concertat cu Philharmonia, Royal Liverpool Philharmonic Youth Orchestra, BBC Philharmonic și Sinfonia Viva,Tonhalle - Zurich, Wigmore Hall, Londra, Academy of Saint Martin in the Fields. Totodată, a fost invitată la festivaluri precum: Lenzburgiade, Rheingau, Cheltenham și Bradfield Lamberhurst. Jeneba a fost numită de Classic FM una dintre Rising Stars și a apărut în serialul radio al lui Julian Lloyd Webber, în 2021. De asemenea, pianista a apărut în mai multe programe de televiziune și radio, inclusiv Radio 3, In Tune, The BAFTA, The Royal Variety Performance, documentarul pentru BBC4, Young, Gifted and Classical, și documentarul Imagine pentru BBC1, This House is Full of Music. A înregistrat albumul Carnival (piesa centrală fiind Cvintetul Păstrăvul de Franz Schubert) la Decca Classics. Jeneba Kanneh-Mason a fost nominalizată la Premiul Newcomer, la BBC Music Magazine Awards, pentru debutul său Sony Classical, Fantaisie. Jeneba are șapte frați: Isata, Braimah, Sheku, Konya, Jeneba, Aminata și Mariatu, toți muzicieni.
[2] Sonata nr. 2 pentru pian în si bemol minor, op. 35, Nocturnele, op. 27 - Jeneba Kanneh-Mason - Fantezie | Album.
[3] Într-o epistolă către prietenul său, Titus Woyciechinski, compozitorul destăinuia: "Au trecut deja șase luni de când visez în fiecare noapte la ea și nu i-am adresat nici până acum un cuvânt."
[4] Ștefănescu, Ioana: O istorie a muzicii universale, vol. 3, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996, pag. 242.
*https://www.aspenmusicfestival.com/program_notes/view/schubert-symphony-no.-9-in-c-major-d.-944-the-great
**https://www.classicfm.com/discover-music/jeneba-kanneh-mason-pianist-facts/
"Who is Jeneba Kanneh-Mason, the rising star British pianist?" (Cine este Jeneba Kanneh-Mason, pianista britanică în ascensiune?) - articol în Classic FM, Discover Music din 4 martie 2025.