Dragostea nu cade niciodată - Pee chai dai ka / A Useful Ghost / O fantomă utilă la TIFF, 2026

Și dacă lumea fantomelor nu ar fi decât o prelungire firească a propriilor noastre dorințe, sentimente și idealuri? Dacă ele nu ar fi pentru univers altceva decât ceea ce sunt vizele pentru psihicul individual: un mecanism complex, irațional dar eficient pentru reglarea tensiunilor profunde, fără de care nu am putea funcționa?

Pee chai dai ka / A Useful Ghost / Fantoma utilă exact asta imaginează: o lume nedreaptă și violentă, dar care funcționează după principiul vaselor comunicante pentru a rămâne dreaptă.

Povestea începe cu o fantomă ascunsă nici mai mult nici mai puțin decât într-un aspirator. Care nu funcționează cum trebuie, care pornește noaptea și, în general, care începe să aibă o viață proprie și neașteptată.


Am fost obișnuiți să gândim aparatele de uz casnic ca fiind exemplele unei lumi fără suflet, la propriu și la figurat. Plecând de la conceptul de "alienare" al lui Marx, prin care muncitorii produc în condiții de exploatare obiecte de care sunt apoi separați de către patronul care le va vinde mai departe strict pentru profit, un aspirator sau un frigider par să fie crima perfectă: nu mai păstrează nici o urmă, nici o legătură cu cei care au trudit pentru fabricarea lor, pentru că sunt și produse în masă, așadar fără personalitate, iar pe deasupra sunt și simple piese pasive în amplul mecanism de extragere a valorii de la muncitori.

Iată că, de această dată, aspiratorul este vehiculul unui suflet. Un muncitor care a murit din cauza condițiilor abominabile de lucru din fabrică vine să ducă mai departe povestea muncitorului. Și de aici încolo suntem introduși într-o întreagă serie de povești de dragoste care se încăpățânează să nu tacă, care nu acceptă ruptura iremediabilă a morții. Astfel că atunci când acest aspirator se va lupta neînfricat cu un frigider posedat, râsul nostru va fi nu doar părtinitor, dar profund empatic și va fi și încărcat cu o deja serioasă și avizată conștiință de clasă.

Pentru început, aflăm o frumoasă poveste romantică a unei soții care, împotriva tuturor exorcizărilor disponibile, vrea și reușește să aibă grijă de soțul ei, chiar moartă fiind. Dar dragostea sa prea mare o face să accepte niște compromisuri pentru puterea politică interesată nu atât în instrumentalizarea lumii fantomelor, cât în reducerea lor la tăcere. Amintirea refulată a persecuțiilor politice dure și sângeroase se întrepătrunde cu romantismul pentru a crea o lume magică, dar nu frumoasă. Poate o lume mai dreaptă?

Filmul este construit printr-o întrepătrundere elegantă de povești de dragoste, în care o pornire aproape detectivistă de a afla motivațiile fantomelor - care nu încetează să apară însuflețind cele mai neașteptate obiecte - se îmbină cu mecanismele de păstrare și impunere a puterii și a status quo-ului pe care aparatul de stat le asmute, viclean și manipulativ, împotriva lor. Aflăm astfel că chiar și clica politică, răspunzătoare pentru numeroase asasinate politice, este chinuită de coșmaruri și de întâmplări inexplicabile.

De la înduioșătoare și absurde povești comice, ca atunci când un bărbat în toată firea "se mozolește" cu aspiratorul în care tocmai descoperise sufletul soției sale și până la adunarea tuturor acestor stafii într-o răzbunare finală la fel de violentă precum reprimarea inițială, filmul reușește să-și introducă spectatorul într-o lume în care dragostea câștigă în fața tuturor obstacolelor.

Transcenderea genurilor, de la comedie la horror, de la drama familială la film despre memoria represiunii, este legată printr-un ritm lent, adesea meditativ, niciodată plictisitor. Elevarea inexorabilă, necesară, de la drama individuală la trauma națională, de la rezolvarea micro la dezvăluirea macro a crimelor totalitare atrage audiența într-un parcurs dureros de frumos și foarte greu de dus din punct de vedere al conștiinței politice. Tocmai pentru că toate aceste povești pe care le spune filmul nu sunt declamate de la o ideală tribună a istoriei, ci sunt descoperite de personaje mărunte, în carne și oase, adesea în cadrul unor acte sexuale comice, face ca mesajul deopotrivă politic și uman al filmului să fie percutant.

Așadar, Pee chai dai ka / A Useful Ghost / Fantoma utilă este un puternic manifest pentru umanitate și pentru păstrarea memoriei. Spusă cu umor și nostalgie, povestea este deopotrivă ancorată în realitățile politice ale Thailandei, dar se ridică și la nivelul universalului, pentru că oricine spectator care a avut în familie victime ale regimului comunist va fi atins de puterea acestor povești în care dreptatea se realizează de fiecare dată când legăturile între oameni rămân puternice.