În cazul în care Karl Lagerfeld ar îmbrăca-o pe Ariane Mnouchkine, ar alege, cu siguranţă, o rochie albă, lungă, simplă, elegantă.
O rochie marca unui stil solar, inconfundabil, care caută umbra doar pentru a da mai multă intensitate luminii. Vestimentaţia teatrului Arianei Mnouchkine este una global luminoasă. Poetică, ficţională, onirică. Cromatica e perfect geometrică. Pentru că Mnouchkine caută echilibrul grafic în tensiuni rumenite. Tensiuni gurmande.
În pauzele spectacolelor, la Théâtre du Soleil, spectatorii pot mînca la bufet preparatele civilizaţiei pe care montarea o înglobează. Ca să simtă organic ingredientele unui teatru care trece şi prin stomac.
Mnouchkine propune o culinaria teatrală. Savuraţi!
Ariane Mnouchkine s-a născut în 1939 şi a făcut studii de psihologie la Sorbona. În 1961, a înfiinţat Asociaţia Teatrală a Studenţilor din Paris, în cadrul căreia a montat primul ei spectacol, Genghis-Han. În 1964, a creat Théâtre du Soleil, companie celebră în întreaga lume, căreia i-a imprimat constant o retorică a cercetării programatice, a partajării atribuţiilor în echipă şi a dedicării totale. Mnouchkine retonifică expresivitatea teatrului popular, bîlciul ca societate a spectacolului comunitar.
Alcătuit din 60 de persoane de pe toate continentele, Théâtre du Soleil cultivă etica responsabilizării altruiste. Fiecare membru al companiei face şi multe alte lucruri în afară de atribuţiile pe care e pregătit să le exercite în mod curent. Pentru Mnouchkine, exclusivismul teatral e mod de viaţă. La fel şi tipul de implicare extremă. Nu există jumătăţi de măsură în aliajele regizoarei.
Fiecare proiect teatral e un gest vital de afirmare a identităţii panoramice pe care spectacolele o accentuează. Mnouchkine face un teatru coral, pan ritualistic. Un teatru care cuprinde, fie că e vorba despre Shakespeare sau despre Genghis-Han, o întreagă comunitate. Ansamblurile o fascinează prin monumentalismul de care este atît de legată. Mnouchkine nu ignoră sita detaliilor. Dar le cerne peste trupele de forţă cu care înaintează.
Pentru regizoare, teatrul înseamnă cantonament riguros şi profesionist, program de lucru care presupune o muncă susţinută. Repetiţiile încep la 8.30 şi se termină la 7 seara. Înainte de premieră, ele se prelungesc pînă la 3 dimineaţa. Nimic nu e prea mult pentru intransigenta antrenoare de cursă lungă, alpinistă devoratoare de înălţimi şi de ore care se succedă undeva dincolo de timpul civil. De timpul obiectiv cursiv. Mnouchkine are noţiunea bioritmului performant. Le pune la îndemînă actorilor tehnici orientale şi antrenamente care implică un echilibru corporal perfect: "Scena unui teatru e un spaţiu gol... Ce îl umple? Nu decorurile, ci imaginaţia spectatorului, solicitată de actori. Actorul trebuie să aibă instrumente... Pentru mine, teatrul trebuie să fie teatral în cel mai înalt grad cu putinţă". Această teatro-dermie e esenţială pentru poeticitatea spectacolelor celei care mănîncă pielea teatrului pe pîine.
Mnouchkine e o regizoare de sol întins. Théâtre du Soleil reverberează.