Academia Caţavencu / septembrie 2005
Recunosc, am fost prost că n-am făcut tot posibilul să ajung la prima ediţie Rokolectiv, dar, în ultima vreme, recuperez. De pildă pe 15, la White House, deasupra terasei Amsterdam, sub titlul "Nordic Highlights", organizatorii au adus, din trei ţări scandinave diferite, trei stiluri diferite. Şi m-am bucurat să văd sute de oameni acolo.

Totul a început cu suedezele de la Midaircondo. Două fete din trei, cu rochii de balerine, stînd pe scaune de catifea cu pedale de ecou în poale, cîntînd, samplînd şi iar cîntînd, şi iar samplînd, pînă cînd din două voci se formau mai multe layere de sunet decît ar fi fost nevoie pentru o piesă. Medulla lui Bjork e singura chestie care s-ar apropia de stilul lor. Aplecate deasupra Powerbook-urilor ca două asistente lîngă pacienţii lor englezi, pe un fundament minimalist de pian se suiau saxofonul şi flautul live.

După partida suedeză de noise cu graţie feminină, au intrat băieţii din Finlanda, Aavikko, The Original Yamaha Boys. Toboşarul genial a funcţionat constant ca un nucleu pe care se suiau lead-uri analogice tăioase, samples grase de Hammond B3, preseturi de bass gen Casiotone şi un arsenal de clape vintage de copil care nu totalizau nici măcar cîteva sute de dolari. Boogie, up-beat bossanova, electro-pop, puţin funk şi un sound dinamic, care îmbina grotescul cu comicul formînd un soundtrack perfect pentru un Pulp Fiction din lego.

Am fost uimit să văd inevitabilii clubberi cum dansau pe tobele captate live. Contrastul era prea puternic între cei trei de pe scenă, mai tot timpul impasibili ca ieşiţi de pe băncile şcolii Kraftwerk şi tinerii cu ochelari de soare şi freze punk, agitîndu-se pe ceea ce Aavikko numesc supergroovy supermarket party music from Hell.

După bisurile aferente, a urmat norvegianul Todd Terje, mixînd impecabil cîteva ore o avalanşă de stiluri pe care nu poţi să le sintetizezi în doar 5 cuvinte, angrenînd în melanjul de housefunk-techno-disco amatori de dans de pe 5 hectare în jurul clubului.

Cam asta a fost. A început cu visual-uri şi experimente, a continuat cu electro veritabil şi s-a sfîrşit cu dans. Tari scandinavii! Dar şi românii, că i-au chemat.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus