Dacă anii '60 au fost ai rockului psihedelic, iar anii '80 au avut muzica disco, anii '90 ar trebui, probabil, să fie împărţiţi în mai multe zone muzicale. Indiscutabil, una dintre cele mai puternice zone corespunde genului trip-hop. Aproape toţi cei care sînt de o vîrstă cu mine şi a căror adolescenţă s-a consumat în anii '90 au păstrat cîte ceva din muzicile trip-hop. Fie că trupa responsabilă este Tricky, Bjork, Lamb, Morcheeba sau Thievery Corporation, trip-hop este punctul comun al acelor sonorităţi.
"Provocator, sexi, senzual şi profund" sînt adjectivele trecute în dicţionarele muzicale în dreptul genului trip-hop. De obicei, trip-hop-ul este considerat un amestec de influenţe din muzica electronică, ambiance, urban cu acorduri eterice. trip-hop-ul este cu atît mai greu de delimitat cu cît genul include atît piese antrenante, ritmate, cît şi dezvoltări melodioase, lente, în care ritmul abia apare în spatele unor instrumente clasice ori electronice. Vocea este de multe ori adăugată delicat, şoptit, cu melodia abia schiţată în inflexiunile cuvintelor.
Această parte a trip-hop-ului cu piese relaxate, lente (poate minus fazele trance) a contribuit la apariţia chill-out music, un fenomen aparte, care a inclus genuri diferite. Din chill-out vine muzica celor mai bune spoturi publicitare pe care telespectatorul din România le poate vedea. Nu cred că sînt singurul care are impresia că, de obicei, cea mai bună muzică pe care poţi să o guşti pe micile ecrane româneşti este cea din reclame.
Unfinished Sympathy - cel mai cunoscut produs trip-hop
Ca să ne întoarcem la trip-hop, trebuie să adaug faptul că, pe lîngă sonorităţile eterice, genul include tonalităţi întunecate, prelucrate în cheie lirică. Abia pe la mijlocul anilor '90, genul impus de case de producţie ca Ninja Tune, Cup of Tea sau Mo Wax a căpătat un nume. Partea de "trip" din nume nu este încă sigur dacă se referă la efectele substanţelor halucinogene sau la călătoria imaginară, dar "hop" este un indiciu legat de încetinirea ritmurilor hip-hop. Trip-hop-ul a fost considerat şi un răspuns al scenei muzicale britanice la impunerea internaţională a hip-hop-ului în anii '90.
Chiar dacă încă din anii '80 puteau fi ascultate producţii Wild Bunch sau Smith & Mighty, abia anii '90 au adus consacrarea genului atît din punct de vedere comercial, cît şi ca influenţe exercitate asupra altor muzicieni. Celebritatea trip-hop-ului este legată de oraşul britanic Bristol. De aici vin şi celelalte denumiri sub care este cunoscut trip-hop-ul: Bristol Sound sau Bristol Acid Rap. Conform clasamentelor, cel mai cunoscut produs al genului este piesa Unfinished Sympathy a celor de la Massive Attack (ei înşişi fiind un produs al comunităţii Wild Bunch din Bristol). Tot din Bristol au venit cei de la Portishead şi Tricky. Din cu totul altă zonă, dar la fel de influente au fost pentru trip-hop contribuţiile londonezilor de la Morcheeba sau ale americanilor de la Thievery Corporation. De altfel, trei albume sînt considerate "lectura obligatorie" pentru acest gen: Mezzanine (Massive Attack), Dummy (Portishead) şi Maxinquaye (Tricky).