Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Articole diverse

Dylan: Timpuri moderne, dar încă în putere


Suplimentul de cultură, septembrie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
A lansat 44 de albume pînă acum. Modern Times, apărut pe piaţă în luna august a acestui an, a fost albumul pentru care Bob Dylan a intrat pentru a 31-a oară în studioul de înregistrări.

Anul acesta, în timpul unui interviu pentru revista "Rolling Stone", reporterul a încercat să surprindă măcar cîte o nuanţă din ipostazele în care a fost cunoscut Bob Dylan de-a lungul carierei sale. Ajuns la vîrsta de 65 de ani, Dylan încă mai aduce aminte de folkistul adolescent cu zîmbet sarcastic, de lejeritatea cu care a devenit un sex simbol al anilor '70, de epoca maturităţii protestatare şi de vocea bluesman-ului "antediluvian" pe care o invoca încă de la debut, a notat reporterul american.

În legătură cu albumul Modern Times, criticii de specialitate au spus că pare să contureze, alături de Love and Theft şi Time Out of Mind, o etapă aparte din cariera lui Dylan. "Nu am scris aceste cîntece meditînd, ci mai degrabă într-o stare ca de transă, hipnotică", a declarat Dylan.

Tratat ca o legendă vie, Dylan nu pare stînjenit de exagerările fanilor. Geniul, locul important în istoria muzicii şi alte lucruri care îi sînt puse în spate nu l-au împiedicat să pomenească în chiar prima piesă a albumului de Alicia Keys. În piesa Thunder on the Mountain, recenzenţii pătimaşi au mărturisit că se aude "vocea lui Dumnezeu" (asta e?!), alţii au remarcat mai ales versurile "Feel like my soul is begining to expand/ Look into my heart and you will sort of understand" ("Simt că sufletul începe să-mi crească/ Priveşte în inima mea şi o să înţelegi sau aşa ceva"). Dylan însuşi nu s-a ferit să explice că în acest cîntec o pomeneşte pe Alicia Keys pentru că "îmi amintesc că am văzut-o la Premiile Grammy. Eram la acelaşi spectacol, nu ne-am întîlnit sau astea... mi-am spus... nu e nimic care să nu-mi placă la fata asta...".

Un soldat, un predicator şi un îndrăgostit în acelaşi timp. Aşa a fost caracterizat Dylan în acest album care are, după cum i-au reproşat criticii, "destule" piese de dragoste ale căror lamentaţii se transformă în meditaţii apocaliptice. Muzicianul care a declarat cu ani în urmă că pentru el nu există timp este consecvent afirmaţiei sale. Linii melodice pe care le-am mai auzit de zeci de ori, blues-uri, acorduri country sau cioburi din rock&roll-ul altor vremuri sînt strînse şi în Modern Times, reuşind să entuziasmeze.

Cît despre versuri... Prima piesă de pe album, deja pomenită mai sus, aruncă "Shame on your greed, shame on your wicked schemes/ I'll say this, I don't give a damn about your dreams". Iar albumul se încheie cu strofa: "Ain't talkin', just walkin'/ Up the road, around the bend./ Heart burnin', still yearnin'/ In the last outback at the world's end." (Ain't talkin').



 Toate articolele despre Articole diverse


0 comentarii

Spacer Spacer