De ce merg românii, cînd merg, să vadă filme româneşti? De ce nu merg, căci nu mai prea merg, să vadă orice fel de filme? Întrebările nu sunt de ieri, de azi. Există şi păreri răzleţe, subiective. "Am fost ieri să văd cutare film şi era sala plină!" Adevărul este acesta: publicul de cinema de la noi e în scădere. Românului nu-i pasă de succesele internaţionale ale filmelor româneşti. Comedia amară a lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost?, cu priză potenţială, a făcut în România 10.000 de spectatori faţă de 30.000 în Italia. Chiar dacă a rulat la sala Studio din Bucureşti cu balconul deschis, sala plină şi aplauze la final. Hîrtia va fi albastră de Radu Muntean a strîns 1.707 spectatori după primul weekend şi doar 5.765 după şase săptămîni. Ryna a făcut 923 în primul weekend. Şi aşa mai departe.
"Habar n-am ce mai vrea publicul românesc, nu mai ştiu de unde să-l iau!" exclamă Radu Muntean, trist că filmul lui a făcut mai mulţi spectatori la o singură vizionare din cadrul Festivalului de la Locarno decît în prima săptămînă în România, cu cinci còpii. Cineastul crede că mergem din rău în mai rău, că "numărul de spectatori scade nu numai de la an la an, ci şi de la sezon la sezon. Sunt sigur că Legăturile lui Tudor (n.red. Giurgiu) nu ar mai face acum 23.000 şi nici Moartea domnului Lăzărescu 28.000 de spectatori."
Constantin Fugaşin de la Agenţia Champions crede şi el că "românii aleg să nu intre la filmele româneşti. Marile succese internaţionale şi de presă - Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii, A fost sau n-a fost? şi Hîrtia va fi albastră au atras împreună mai puţin de 36.000 de spectatori în România." Potrivit lui Constantin Fugaşin, spectatorii merg la un film din auzite, căci nu mai există campanii de promovare. O soluţie eficientă ar fi campaniile pe televiziuni, că tot e dependenţa de micul ecran aşa de mare. "Problema este că reclama TV la filmele din cinematografe nu prea mai există datorită costurilor prohibitive. Multe filme interesante trec neobservate. Pînă se aude din gură-n gură, filmul a ieşit din program. Mai ales în provincie, unde un film nu stă niciodată mai mult de şapte zile. Din păcate, în afară de Moartea domnului Lăzărescu, în ultimii ani nici un film - nu numai românesc - n-a mai avut o campanie de promovare. Se fac doar cîteva sute de afişe, din care cîteva zeci se expun în vitrinele şi holurile cinematografelor, iar restul se aruncă pentru că nu mai există nici afişaj stradal. Cîteva zeci (din cele 165 de filme lansate în România în 2006) n-au avut nici măcar afişe româneşti, doar 2-3 originale.", spune Constantin Fugaşin.
Antena 1 difuzează Hîrtia va fi albastră pe 22 decembrie
Pentru că mersul la cinema ar putea deveni, după cum consideră Radu Muntean, "o ocupaţie intelectuală, ca mersul la concerte sau muzee", cineastul a hotărît împreună cu coproducătorul Antena 1, să-şi difuzeze filmul pe micul ecran mai devreme decît e normal. "Pe 22 decembrie, adică exact în seara cînd se întîmpla acţiunea filmului în urmă cu 17 ani. Ştiu că nu se obişnuieşte să faci premiera TV la scurt timp după cinema, dar cred că trebuie să ne adaptăm vremurilor. Important e ca oamenii să vadă filmul, indiferent unde." Ar fi în stare cineastul să facă compromisuri mai mici sau mai mari pentru public? "În momentul ăsta cred că nu voi face niciodată filme comerciale şi atît, doar pentru a satisface publicul. Nu pot mulţumi pe toată lumea. Cred că trebuie preluat modelul din publicitate şi televiziune: să-ţi cunoşti de dinainte publicul-ţintă."
Spectatorul român e mult mai pretenţios decît pare", crede producătorul Andrei Boncea de la MediaPro Pictures, responsabil pentru filmul românesc cu cele mai mari intrări în 2006, Trei fraţi de belea. "Nu cred că e corect să diferenţiem filmul de cinema în film de divertisment şi film cu «criterii valorice clare». Spectatorul are suficient discernămînt să facă distincţia între un film valoros, care îi oferă divertismentul de care are nevoie, şi un film pur şi simplu prost." Andrei Boncea susţine că studioul său ştie în principiu ce-şi doreşte spectatorul şi că încearcă să investească în proiecte cu "valoare comercială şi valoare artistică testată în piaţă. Totuşi, nici Trei fraţi de belea, nici Lacrimi de iubire n-au dat lovitura.
Doi spectatori, două păreri
?"Aştept de la un film românesc să se elibereze de exorcizarea politicului, a cotidianului şi să se apropie de zona poeticului. Important e însă filtrul personal al autorului. Iubesc Veronica, dar îmi plac şi filmele cu Grigore Vasiliu-Birlic. Am văzut recent un film românesc premiat, l-am înţeles, dar nu mi-a spus nimic. Nu îmi fixez nişte criterii de apreciere ale filmelor, dar nu-mi fac o impresie în funcţie de cronici sau de părerea comună." (F.B., profesor)
?"Îmi place să văd filme realizate în nota de miştocăreală balcanică ce ne caracterizează. Cu umor şi ironie, nu încrîncenare. De nostalgic, nu din foame de filme de artă, mă uit şi la Pistruiatul sau la Cu mîinile curate, deşi nu cred că sunt de calitate. (A.N., freelancer)