Departed (To the faithful...)

Trecând peste titlul românesc, caraghios şi inexact, întrebarea zgândăre insinuant: The Departed este, A - un (nou) film de Martin Scorsese, pur şi simplu, sau, B - (doar) un remake american după clasicul hongkonghez Infernal Affairs?

Păi, şi una şi alta, evident, numai că, în funcţie de unghi, verdictul tău, cititorule, va fi diferit. Dacă alegi varianta A, înseamnă fie că n-ai văzut originalul, fie că-l respecţi foarte mult pe Scorsese, în care caz vei fi (plăcut) surprins de un policier urban dur şi fără compromisuri, al cărui concept (poliţaiul infiltrat în mafie, mafiotul infiltrat în poliţie) devine şi twist şi morală, deopotrivă. Dacă alegi varianta B, înseamnă că ai apreciat cum se cuvine filmul din 2002 semnat Andrew Lau, drept care vei fi mai atent la regie şi montaj decât la plot, te vor încânta anumite schimbări (cele două personaje feminine devin unul singur) şi te vor enerva altele (finalul, fără echivoc, prin urmare fără ambiguităţi).

În ambele cazuri însă, anumite concluzii se impun: Scorsese nu şi-a pierdut nici o clipă pofta de a face cinema, DiCaprio creşte de la film la film, Damon e impresionant în schematismul lui, Nicholson e parte surprinzător, parte Nicholson, Bostonul e rece, iar Van Morrison şi Rolling Stones sunt, din nou, acasă. Şi tot în ambele cazuri, cititorule, nu te poţi împiedica să observi că, de ceva vreme încoace, Scorsese se joacă mai puţin cu prietenii lui şi mai mult cu copiii din curtea vecină. Act accordingly.