Irish Blood... - The Departed

Cîrtiţa?! What the...? Domnilor care daţi titluri în româneşte, The Departed nu e un film al fraţilor Wayans (sic! Mihai) ci e un film făcut de Martin Scorsese, şi, chiar mai bine zis, un remake foarte personalizat (a se citi "omagiu la schimb", Scorsese fiind un favorit al cinema-ului asiatic) al unui excepţional thriller hong-kongez din 2002, Infernal Affairs.

Cine a văzut IA, ştie la ce să se aştepte de la The Departed - atenţie, deşi modificările sunt relativ reduse ca număr, ele sunt cruciale pentru plot. Cine nu, cu atât mai bine pentru film. În fond, nu rare sunt cazurile în care comparaţiile sînt inevitabile atunci cînd vine vorba de două pelicule memorabile, fapt ce dăunează filmului pornit cu şansa a doua.

Spuneam mai sus că e un remake "personalizat". Deşi nu mai e vorba de italo-americani ci de irlandezi, Scorsese recunoaşte, cu subiectivitate, şi în acest (alt) popor de emigranţi (via Gangs of New York) aceleaşi trăsături de haită (ca celulă de bază a societăţii) ale cărei unice calităţi pozitive sunt onoarea şi fidelitatea. Irlandezii au ajuns în America după secole de umilinţe made in Britain şi, după cum pune problema Frank Costello, personajul interpretat de Nicholson (un soi de Joker fără machiaj dar cu un plus de nebunie), au venit decişi să schimbe ceva.

Cut to: a doua jumătate a secolului 20. Bostonul - filmat în New York din cauză de taxe ridicate dar credibil datorită imaginii filtrate în tonuri reci şi voit, zic eu, impersonale, semnate de unul dintre colaboratorii semi-permanenţi ai lui Scorsese, Michael Ballhaus - este condus de irlandezi cu atîta încrîncenare încît ultima iniţiativă a poliţiei e curajoasă dar şi foarte discutabilă. Pactul (mafiotul Damon se infiltrează în poliţie şi poliţistul DiCaprio se infiltrează în mafie - în final, cei doi trebuie să se auto-deconspire) pe care personajul comandantului Martin Sheen (Dumnezeu care-l trimite pe Iisus în gura lupilor?) îl face cu însuşi diavolul e sortit să producă un şir nesfîrşit de victime. Din fericire însă, nimeni nu e complet nevinovat. Rocada între spioni nivelează, practic, eventualele discrepanţe între "cei buni" şi "cei răi", DiCaprio capătă, progresiv, alura unui golănaş de cartier, iar Damon devine însăşi definiţia respectabilităţii.

Montajul nemilos, dar plin de indicii al veşnicei Thelma Schoonmaker, duce schimbul de roluri dintre cei doi pînă la suprapunere perfectă. Mai mult de atît, dacă în original existau două femei, remake-ul le transformă într-una singură - care începe prin a-i psihanaliza pe cei doi şi sfîrşeşte prin a se îndrăgosti de ambii. Nu că asta ar fi cea mai perversă idee...

Fie că interpretezi pelicula prin prisma triunghiului amoros, a simbolisticii creştine sau alegi varianta filosofică a doppelganger-ului, concluzia e una singură - The Departed e unul dintre cele mai subversive, curajoase şi oricît ar părea de straniu, unul dintre cele mai originale filme din ultimii ani.