Ieşit din rahat şi intrat în civilizaţie - Borat

Pe bune, filmul e prost. Pe lângă că nici nu începe bine şi se termină. Ne place fiindcă se aud înjurături în română? Fiindcă ţiganii de pe-acolo au feţe, inimi şi ficaţi de România? Fiindcă poantele au iz de Garcea?

Acum câteva luni, în Londra se vorbea numai de Borat. Englezii disecau filmul ca pe un câştigător de Oscar. Se minunau, râdeau, blamau. Un personaj ieşit din rahat şi intrat în civilizaţie. O poveste de succes, o ţară (Kazahstan) marketată (urât, dar bine!), o mustaţă şugubeaţă şi două-trei glumiţe de şantier suprapuse pe un aşa-zis road-movie. L-am întrebat pe un londonez get-beget dacă i-a plăcut filmul.
"It's funny" a răspuns repezit, apoi a pus urgent o frână de i-a venit Guinnessul înapoi. "... but it's kinda sad..."

Tot atunci, unul dintre cei mai cunoscuţi DJ-i ai anilor 90, Tom de la Groove Armada, îmi povestea, într-un alt context, despre tendinţele muzicii de club. "It's time to go East!", spunea, parcă plictisit de nemţi, nordici şi "ibizeni".

Borat nu e altceva decât mersul invers al lumii civilizate. S-au plictisit de ei înşişi şi o iau către Est. Numai că acolo, Borat iese din toaletă şi vine cu rahatul în pungă la o masă de oameni normali, întrebându-i unde să-l arunce. Aşa să fie?