Personajul creat de Sacha Baron Cohen a stârnit reacţii isterice la toate nivelele şi chiar zeci de procese. Atât de mare a fost buzz-ul produs de film, încât zgomotul riscă să eclipseze două lucruri importante: că Borat e delirant de amuzant şi delicios de subversiv.
Filmul, regizat de Larry Charles, este o călătorie-anchetă, un mockumentar exagerat, dar scandalos de realist. Dincolo de carcasa grobiană, avem de-a face cu o comedie imprevizibilă şi nonconformistă care trage, cu o gheară extrem de ascuţită, vălul de pe certitudinile societăţii americane, dezvăluindu-i ipocrizia şi prejudecăţile.
Protagonistul filmului este reporterul cazac Borat Sagdiyev (
în chirilică), plecat dintr-un Kazahstan înţepenit la nivel medieval, alături de producătorul său incompetent, ca să facă un documentar menit să le arate conaţionalilor săi cum se trăieşte în ţara tuturor posibilităţilor. Rezultatul este comprimat în 82 de minute de gaguri primitive, poante rasiste şi întâlniri improbabile (mai ales cea cu Pamela Anderson, care devine, repede, obiectul dorinţelor jurnalistului după ce acesta e sedus de un episod din Baywatch). Când realitatea se amestecă cu ficţiunea... multe se pot întâmpla. Cum ar fi descoperirea unor adevăruri jenante şi total incomode. Evreii conservatori, homosexualii, ţiganii, preşedinţii, oameni de rând, redneck-şii, feministele, negrii, obezii, fanaticii religoşi, cu toţii cad în plasa falsei identităţi a lui Sacha Cohen şi îşi dau în petec. (Anti)eroul plonjează în câteva manifestări tipic americane (rodeo, lecţii de bune maniere, un banchet din sudul profund, etc), unde se dedă la o serie nesfârşită de declaraţii rasiste, xenofobe, antisemite, misogine şi unde îşi prezintă ţara "natală" ca pe un loc grotesc şi absurd care, printre altele, organizează anual un carnaval anti-evreiesc. La final, după ce bulgărele de insultă şi brutalitate a dărâmat orice tabu ce i-a ieşit în cale, fie el occidental sau oriental, practic nimeni şi nimic nu rămâne în picioare.Cu o voce stridentă şi instincte sexuale nereprimate, necivilizatul Borat este o creatură bizară de lumea a treia, capabilă de un rasism feroce dar şi de o ingenuitate extremă, cristalină. Se râde mult şi pe toate registrele, pentru că e greu de găsit în trecutul recent o operă care să disece cu asemenea fervoare bigotismului american. Turnat cu un buget minim, cu camera pe umăr şi un stil cine-verite, Borat uneşte comicul burlesc irezistibil cu fascinaţia camerei ascunse, interpretările savuroase de tip trash tv cu poantele de cazarmă, glumele cele mai spurcate, cu satira politică corozivă. Armele folosite sunt muiate în umorul aparent cel mai vulgar şi mai incorect politic, dar care, finalmente, se dovedeşte inteligent şi lipsit de compromisuri. Borat este o creatură simultan repulsivă şi empatică ce se clasează dincolo de reguli şi morală, simpatic prin dorinţa sa primitivă de contact fizic. Dar chiar mai şocant decât declaraţiile sale gregare, este faptul că filmul scoate cam aceleaşi idei de la cei pe care-i provoacă (şi, de data asta, totul e pe bune). Sacha Cohen restituie cu mare acurateţe acel american way of thinking ce musteşte dincolo de politeţea şi zâmbetul de circumstanţă. Borat este o peliculă distonantă şi periculos de exaltantă ce râde cu un cinism neîndurător dar pe alocuri şi cu afecţiune, de indispensabila Americă.