Hal Hartley este unul dintre cei mai interesanţi cineaşti născuţi in interiorul noului cinema independent american, şi unul dintre cei mai influenţaţi de către filmul european, mai cu seamă de cel francez. Lipsa retoricii şi căutarea unei foarte dificile "normalizări" a exceselor narative îi definesc stilul.
Licenţiat în cinema, Hartley a debutat în 1989, după câteva scurtmetraje, cu filmul The Unbelievable Truth, urmat de foarte apreciatul Simple Men (1992). Sofisticat şi violent, beneficiind de prezenţa divei ecranului Isabelle Huppert, Amateur a urmat în 1994.
Odată cu Flirt din 1995 apar anumite tendinţe către o intelectualizare excesivă. De la New York la Berlin sau la Tokio, cuplul de îndrăgostiţi variază doar puţin, în acest film. Deşi pulsiunile sunt aceleaşi, relaţiile se complică, cuvintele biciuiesc şi jocul / joaca (flirtul şi regia) circulă între simplitatea sentimentelor şi cerebralitatea intenţiilor.
Hal Hartley este interesat de acei oameni extraordinari care nu reuşesc să se decidă a-şi părăsi canapeaua... Eroi plini de convingeri care vorbesc mult, care îşi apără convingerile în faţa obiceiurilor celorlalţi.
Dar un sărut brusc e de-ajuns de cele mai multe ori pentru a le dărâma certitudinile... Titlurile sale ne dau deja gustul programului pe care Hartley ni-l prezintă. După Flirt, urmează Surviving Desire sau Henry Fool, The Girl from Monday. Nişte laboratoare romantice care se ţin departe de filmul de acţiune. Hartley adoră să împingă artificiul la maximum...
În Henry Fool, de exemplu, premiul la Cannes pentru cel mai bun scenariu, regizorul prezintă legătura "faustiană" între Simon şi fostul puşcăriaş Henry, poet amator. De unde vine el? Din Iad sau din Paradis? Este ficţiune sau realitate? Fabulă sau melodramă? Se pare că vine din toate aceste locuri... O abordare ironică a iluziilor şi surprizelor vieţii americane şi a fermentării geniului literar, totul în mediul ultra urban, exclusiv si exclusivist al New Yorkului. Precum modelul său Cal, fratele repudiat jucat de James Dean în East of Eden al lui Elia Kazan, Simon este filmat aici mereu în biais, în unghiuri ascuţite. Cu ochelarii groşi şi privirea mereu aţintită în pământ, nu priveşte lumea în faţă niciodată. Mişcările sale sunt ireale, iar faţa sa, care seamănă uluitor cu a lui Samuel Beckett, este ascuţită şi ea şi tensionată... O investigaţie asupra ambiţiei, a trădării şi a familiei.
O satiră science-fiction la adresa culturii corporatiste, The Girl from Monday vizează filmul lui Godard: Alphaville. Este ambientat într-un New York viitor care arată şi miroase exact ca acela de astăzi, plin de tatuaje cu coduri de bare, agenţii de PR manipulatoare, parteneri sexuali prin computer, şcolari cu conexiuni pentru 3 D-uri virtuale, droguri care îţi determină stările emoţionale şi, bineînţeles terorişti, contra-revoluţionari "fără cărţi de credit"... Alegerile estetice ale lui Hartley merg aici de la filmarea pe digital, la interioare mondene în stilul Dogmei, de la spectacole în stil televiziv la efecte stroboscopice şi căderi de culoare, în locul unor efecte speciale scumpe...
Hal Hartley, recunoscut drept purtătorul stindardului no generation-ului din New Yorkul zilelor noastre, spune: "O bună parte din munca mea are de-a face cu lipsa satisfacţiei. Vreau ceva, caut în jur, şi nu găsesc. Şi atunci îmi fabric eu ceea ce aş dori să văd..."