De obicei la sfârşit de an se trage linia şi se face socoteala. O operaţiune cam aridă şi ale cărei concluzii, în cazul filmelor, nu sunt definitive. Destinul lor nu se opreşte la graniţa dintre ani atâta vreme cât difuzarea pe diferite suporturi continuă. Ca să nu mai vorbim că în privinţa valorii artistice numai istoria cinematografului are ultimul cuvânt. Şi totuşi...
Dacă este să facem un bilanţ al anului 2006 din perspectiva filmului românesc cred că putem spune că a fost puţin mai bun decât 2005, chiar dacă, după părerea mea, ştacheta impusă de Moartea domnului Lăzărescu nu a fost atinsă. Şi atunci de ce a fost mai bun? Pentru că s-au mai făcut nişte paşi spre normalitate:
...s-a înregistrat un număr mai decent de premiere (12 faţă de 7 în 2005), fără însă să se asigure şi o anume ritmicitate a lor. Dintre acestea, mai mult de jumătate au fost debuturi în lungmetrajul de ficţiune ale unor regizori tineri: Tudor Giurgiu, Cătălin Mitulescu, Corneliu Porumboiu, Ruxandra Zenide, Radu Potcoavă, Iura Luncaşu, Theodor Halacu Nicon.
...s-a confirmat că realizarea unor filme fără concursul financiar al statului (creditul, teoretic rambursabil, acordat de CNC în urma concursurilor periodice de proiecte) nu este chiar o utopie. Anul trecut au existat două asemenea dovezi - Faraonul lui Sinisa Dragin şi Fix Alert de Florin Piersic jr -, anul acesta sunt trei - A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu, Lacrimi de iubire de Iura Luncaşu şi Trei fraţi de belea de Theodor Halacu Nicon. Nu e cazul să ne şocheze apropierea acestor titluri pentru că nu se pune în discuţie genul sau calitatea lor artistică, ci doar fenomenul... să-i spunem economic. Dar dacă tot vorbim despre bani nu putem să nu recunoaştem că filmul românesc nu readuce spectatorul în sala de cinema asa cum şi-a propus şi nu reuşeşte să atingă încasările Da Vinci Code de pildă (şi ele extrem de modeste în comparaţie cu cariera acestui film în restul lumii). Iar dacă la începutul anului viitor se va constata că vreun film românesc a reuşit să se caţere spre vârful topului, teamă mi-e că acela se va numi Lacrimi de iubire sau Trei fraţi de belea. Dar să nu anticipăm.
...s-a participat la multe festivaluri şi s-au cucerit multe premii, unele foarte importante. Au tot fost anunţate şi discutate aşa că acum mă voi mărgini la o simplă statistică: Ryna - 7, A fost sau n-a fost? - 4, Hîrtia va fi albastră - 3, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii - 2. Mai e timp ca aceste cifre să crescă deoarece cariera internaţională a acestor filme este în plină desfăşurare. Şi dincolo de satisfacţiile individuale ale unuia sau altuia dintre realizatori, importanţa majoră a acestor premii este că cinematograful românesc în ansamblul lui începe să fie aşteptat şi urmărit cu interes.
...s-au adus în faza finală alte şase producţii ale căror premiere vor avea loc la începutul anului viitor, urmând ca victorioşii recentului concurs de proiecte să asigure continuitatea acestei dezvoltări ascendente.
Dacă situaţia poate fi prezentată destul de limpede şi coerent la nivelul realizărilor exprimabile în cifre, lucrurile devin mult mai delicate când vorbim despre valoarea artistică. Şi totuşi anul 2006 are meritul de a fi pus câteva puncte pe i. Ca de pildă: generaţia tinerilor este pe val şi ar face bine să bată fierul cât e cald; generaţia vârstnicilor ar trebui să se gândească de două ori înainte de a mai ieşi în arenă; succesul de public al unor subproducţii nu trebuie să ne mire atâta vreme cât spectatorul român e intoxicat cu telenovele; viitorul cinematografului românesc ca artă este încă extrem de fragil. Şi totuşi să nu fim pesimişti.