Săptămîna trecută s-au anunţat cîştigătorii concursului de proiecte cinematografice organizat de CNC. Oficialii se laudă cu sumele mari puse la bătaie - 282 miliarde lei - şi cu numărul mare de cîştigători - 58. Adevărul e că s-au dat bani cît pentru două sesiuni, şi e normal să fie aşa, pentru că în acest an în loc de două sesiuni de concurs - cum cerea legea - s-a organizat doar una singură. S-au finanţat astfel 14 lungmetraje, 8 lungmetraje de debut, 8 scurtmetraje ficţiune, 11 lungmetraje şi scurtmetraje documentar şi animaţie, dîndu-se bani şi pentru dezvoltarea a 8 proiecte de lungmetraj ficţiune, documentar şi animaţie. Dar părerea ministrului Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu, "nu poţi să ai calitate fără să ai cantitate", e uşor de combătut amintindu-ne cîte filme proaste s-au făcut în ultima vreme pe banii statului.
Rezultatele ultimului concurs de finanţare organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei lasă loc - ca şi în alte dăţi - nelămuririlor şi speculaţiilor. Fireşte, juriul - ca toate juriile - se apără mizînd pe propriul subiectivism. Alt juriu ar fi dat, probabil, alte note şi alte proiecte ar fi cîştigat. Nu ar fi prima oară cînd proiecte valoroase nu iau din prima la CNC. Aşa s-a întîmplat cu documentarele Născuţi la comandă. Decreţeii de Florin Iepan şi Marele jaf comunist de Alexandru Solomon care în momentul aplicării la concursul CNC erau deja coproducţii internaţionale, cu bani promişi de la mari televiziuni şi instituţii europene (bani ce nu puteau fi primiţi dacă nu exista şi o susţinere din partea română.). Juriul românesc a considerat proiectele proaste şi nu le-a dat finanţare decît în urma contestaţiilor şi a scandalului din presă. Un alt caz notoriu e cel al lui Cristi Puiu, al cărui scenariu la Moartea domnului Lăzărescu a fost respins (un membru al juriului i-a dat chiar 4 pe linie) pentru ca să primească bani la intervenţia directă (nici ea corectă) a ministrului Culturii şi să devină în final filmul românesc cel mai exportat la festivaluri internaţionale. Am făcut acest expozeu pentru a arăta că există un precedent negativ al concursului CNC, ca să nu mai pomenim de puzderia de filme proaste făcute cu finanţările de la CNC, cărora nu li se cere socoteală pe considerentul că scenariul poate fi bun, dar că filmul poate ieşi prost.
MCC se implică suficient, alegînd juriile
Ministerul Culturii şi Cultelor susţine că nu se implică în concurs, dar el este cel care numeşte juriile, alegînd membrii de pe listele propuse de uniunile şi asociaţiile de creatori. Se vorbeşte de mai mulţi ani despre componenţa juriilor. Ar trebui să fie oameni de film în ele? N-ar trebui ele să conţină oameni de film, ca să fie mai imparţiale? Un scenariu nu e o nuvelă şi nici măcar o piesă de teatru. Să apreciezi corect un scenariu presupune, pe scurt, să fii în stare să-ţi dai seama dacă din el poate ieşi un film bun sau nu. În acest an, scriitorul George Bălăiţă, membru în juriul de ficţiune (lung şi scurtmetraj) a remarcat slaba calitate literară a scenariilor. Colegul său, Constantin Chelba, a remarcat moda Cristi Puiu în alegerea şi tratarea temei. Oare de aceea Cristi Puiu se află din nou pe lista refuzaţilor? Tot la refuzaţi se află, pe poziţia 26, Radu Jude, tînăr cineast care cu scurtmetrajul Lampa cu căciulă a luat în acest an premii importante, şi al cărui proiect de lungmetraj debut, Principii de viaţă, a avut media 6,07. Proiectul a primit deja finanţări de 100.000 de euro în urma unor concursuri de scenarii din străinătate. Semnele de întrebare sunt justificate cînd la lungmetraj ficţiune cel mai mare punctaj l-a făcut Sergiu Nicolaescu (74,25) cu proiectul Supravieţuitorul (titlu de lucru), or se ştie ce valoare artistică (nu succes de public!) au cele mai recente (şi nu numai) proiecte ale cineastului. Sergiu Nicolaescu n-a primit numai 1.800.000 lei pentru lungmetraj, ci şi 195.000 lei pentru un documentar despre Carol I, dovedind şi în acest an, deşi o neagă, că e un favorit al concursurilor CNC.
Corectitudinea e soluţia
Gîlceava tinerilor cineaşti cu cineaştii maturi e o falsă problemă. Fiecare generaţie are uscăturile ei şi tendinţa de a profita de conjunctură pe propria-i piele. Nu e corect să ceri să fie finanţate numai filmele tinerilor, pe motiv că "bătrînii" fac filme proaste şi trebuie daţi la o parte. Adevărata problema e cea a corectitudinii şi a onestei aprecieri a scenariilor. În acest an, norocul e că sunt bani mulţi puşi la bătaie, ciolanul are cărniţă pe el, aşa că cei care au proiecte bune respinse au o şansă după contestaţii sau dacă nu, la proxima sesiune de concurs, din aprilie 2007.