La sfârşitul anului trecut s-au dat rezultatele unicului concurs de proiecte cinematografice organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei în 2006. Statistic stăm bine: cei 41 de câştigători îşi vor împărţi cele 282 de miliarde pe care CNC-ul e dispus să le pună la bătaie cu titlul de credit rambursabil. Rezultatul artistic rămâne de văzut.
La o primă ochire lista e impresionantă şi echilibrată. În cele cinci secţiuni ale concursului au câştigat regizori şi scenarişti din toate generaţiile. Iar în ceea ce priveşte genurile, cei care au fost în juriu au afirmat, într-o conferinţă de presă, că şi-au propus în mod programat să caute câte ceva din fiecare.
O primă întrebare: oare e bine? Teoretic, poate că da. Pentru că evită monotonia repertoriului şi oferă filme pe toate gusturile. Aşa făcea şi Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste pe vremea lui Nea Nicu. Dar practic, atunci când cauţi cu lumânarea să zicem un poliţist (cum am înţeles că este noua comisariadă - Supravieţuitorul - a lui Sergiu Nicolaescu, situată pe primul loc la lungmetrajele de ficţiune) inevitabil îl compari, ca să vezi care e mai bun, cu alte proiecte de acelaşi gen şi nu cu întreaga ofertă. Ceea ce nu mai e bine. Sau atunci când promovezi o dramă cotidiană minimalistă (gen foarte la modă astăzi, nu numai la noi) trebuie să alegi mort-copt una singură chiar dacă ai mai multe scenarii foarte bune. Nu ştiu cum erau toate cele cinci sau şase creaţii ale lui Răzvan Rădulescu aflate în concurs, dar ştiu că el e un scenarist excelent care cultivă genul cu pricina.
Şi tot din gura juriului am aflat că Răzvan Rădulescu s-a concurat pe sine şi că, dacă a câştigat proiectul pe care îl va face Radu Muntean pe scenariul lui (30 şi ceva), n-a mai încăput şi proiectul pe care îl avea Radu Jude pe un alt scenariu de al lui. Departe de mine dorinţa de a uniformiza oferta cinematografică românească (din punctul ăsta de vedere prolificitatea lui Răzvan Rădulescu poate deveni un pericol), dar nu văd cum poate figura pe aceeaşi listă a câştigătorilor Ioan Ionescu sau George Şovu, care între noi fie zis habar n-au să scrie scenarii, alături de Cristian Mungiu, Lia Bugnar sau Napoleon Helmis, tineri care au probat că stăpânesc această meserie. Una dintre explicaţii ar fi acest joc păgubos al genurilor, dar probabil că nu e singura.
Să revenim la balanţa generaţiilor. Făcând un bilanţ al anului 2006, scriam acum vreo două numere că generaţia tinerilor este pe val şi ar face bine să bată fierul cât e cald, iar generaţia vârstnicilor ar trebui să se gândească de doua ori înainte de a ieşi în arenă. Dar ştiţi dumneavoastră: criticul de film e ca mama mare, el spune, el aude. Nu numai că vârstnicii nu se lasă, nu numai că unii au participat la concurs şi, culmea!, au câştigat cu filme deja făcute şi prezentate în ţară şi străinătate, dar la categoria lungmetraj de debut (domeniu rezervat teoretic bobocilor) doar jumătate dintre "promovaţi" sunt tineri. Nostim e că la aceeaşi categorie, printr-un joc bizar al hazardului, trei câştigători sunt nişte prestigioşi oameni de teatru care n-au făcut în viaţa lor film. Îmi scormonesc memoria şi găsesc regizori geniali de film care au făcut cu succes teatru şi operă (de la Visconti şi Zeffirelli la Bergman), dar nu-mi amintesc un traseu invers de excepţie (nici măcar Peter Brook). Dar să nu fim pesimişti şi să le urăm domnilor Silviu Purcărete, Alexandru Darie şi Horaţiu Mălăele debut uşor.
Ce urmează? Câştigătorii să probeze că au restul de finanţare şi să semneze contractele pentru a se apuca de lucru. S-ar putea ca unii dintre ei, cărora li s-au acordat mult mai puţini bani decât au cerut şi care din păcate sunt nişte regizori pe care aş fi dorit să vedem ce pot (Napoleon Helmis, Alexandru Maftei, Răzvan Mărculescu, Alex Rotaru), să nu reuşească.
Rezultatele se vor vedea cel mai devreme la sfârşitul acestui an, dar mai probabil în 2008.