La noi se-ntîmplă lucruri trăsnite. Cristi Puiu e elogiat în SUA, Moartea domnului Lăzărescu intră în top ten-urile pe 2006 ale celor mai cunoscuţi critici americani, Luminiţa Gheorghiu ia premiul criticilor din Los Angeles pentru cel mai bun rol secundar feminin, filmul e nominalizat la premiile asociaţiei criticilor de pe Internet, precum şi la London Critics Circle Film Awards. Cu doar cîteva luni în urmă, Cristi Puiu e decorat de preşedintele ţării.
Şi tot Cristi Puiu se satură acum de concursul de finanţare de la CNC, cimentat în jocuri de culise obscure ce aruncă bani în proiectele falimentare ale clienţilor obişnuiţi ai centrului şi ale obişnuiţilor "palmaresului" (termen folosit de directorul general, Eugen Şerbănescu). Puiu, căruia juriul i-a respins două proiecte depuse pentru prima de dezvoltare (părţile doi şi trei din seria de şase filme deschisă de Moartea domnului Lăzărescu), chibzuieşte două săptămîni şi după Sfîntul Ion organizează o conferinţă de presă.
Cristi Puiu denunţă confuzia concursului, lipsa de competenţă a juriului, secretizarea proiectelor şi a juriului şi, în general, faptul că nu e există o "politică culturală coerentă în privinţa cinematografiei". El se declară mai satisfăcut să fie pe lista refuzaţilor alături de Radu Jude, Dumitru Budrala şi Ileana Stănculescu, decît pe lista cîştigătorilor, unde pe lîngă Cristian Mungiu, Radu Muntean, Cătălin Mitulescu, Tudor Giurgiu se află Marius Theodor Barna, Adrian Popovici sau Sergiu Nicolaescu.
Cristi Puiu a spus un adevăr, numai că cele trei filme de succes ale anului 2006 nu sînt trei, ci patru. Dar da, trei dintre ele n-au fost făcute cu finanţare curată de la CNC. Porumboiu a făcut A fost sau n-a fost? din banii lui, Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii e coproducţie, iar Moartea domnului Lăzărescu a primit bani de la CNC în urma audienţei la ministrul Culturii. Doar Hîrtia va fi albastră a obţinut finanţare în urma concursului şi s-a făcut cu bani româneşti.
Vulgaritatea nu e gratuită
În replică la scandalul provocat de Cristi Puiu, CNC a venit cu un comunicat rizibil, în care printre argumente găsim şi această împărţire a filmelor româneşti: "Strategia CNC cuprinde încurajarea, în mod egal, atît a proiectelor filmelor de autor, de stilistică specială, susceptibile de a continua succesele internaţionale importante repurtate de noul val de cineaşti români, cît şi a proiectelor filmelor de poveste mai tradiţionale în formă şi limbaj cinematografic, susceptibile de a readuce marele public în sălile de cinema. CNC respinge vulgaritatea şi obscenitatea gratuite, menite să ascundă dramaturgia precară şi lipsa fondului de idei". Dar despre Azucena, Margo, Păcală se întoarce et comp. ce crede CNC-ul? Probabil că vulgaritatea nu e gratuită, ci ascunde un mare fond de idei. În acelaşi comunicat, CNC se arată deschis unei noi dezbateri şi lansează prima propunere. Citiţi şi spuneţi-mi dacă nu vă gîndiţi la ce mă gîndesc şi eu: "două-trei posibilităţi de finanţare - în afară de concurs şi necontestabile - să fie acordate exclusiv Consiliului de Administraţie al CNC pentru creatori sau proiect considerate de CNC stringente sau strategice pentru promovarea culturii cinematografice româneşti".
E o mare prăpastie aici şi acum, dar ea nu se mai cască între două generaţii biologice. Nu cred că generaţia tînără e unită - au demonstrat-o reacţiile colegilor la revolta lui Puiu - şi înclin să cred că fiecare e pentru el. Una a fost în 2004, alta acum. Mai cred că Puiu n-a făcut scandal numai pentru proiectele lui, că în spatele felului lui dificil de a fi stau o mare inocenţă şi naivitate, şi chiar îl cred cînd afirmă că se simte mult mai bine acum că a spus ce-a spus, mai ales că în 2004 a fost acuzat că profită de sistem, deşi îl critică. Dar care e preţul?