Apocalyptul acum! - Apocalypto

În ultimul timp, Mel Gibson e un fel de CTP al branşei regizorale. S-a specializat omul pe chestii atroce, în care curge sînge, se înţeapă corpurile cu chestii ascuţite, se eviscerează, şi nu mai vrea să iasă de acolo. Şi dacă măcar ar face-o bine.

Noul lui film cu cruzimi, Apocalypto, care o să apară pe marile ecrane în ianuarie, spune povestea unui tînăr indian de pe la 1592, pe care pun mîna alţi indieni de-ai lui în scopul descăpăţînării şi des-inimării sale. Nu că le-ar fi făcut ceva, dar aşa era obiceiul pe la ei, mai ales că treceau printr-o secetă gravă. Ca să vă fie clar, e ca şi cum pentru a-l îmbuna pe zeul care nu ne mai dă zăpadă ca să schiem la Predeal, am trimite armata să îi ia pe toţi sătenii de sex masculin dintr-un sat harghitean, pe care i-am aduce la Bucureşti şi i-am împuşca în Piaţa Universităţii ca să îmblînzim cerurile. Apoi, tînărul scapă printr-o minune şi o ia la fugă înapoi spre sat, urmărit de mayaşii care vor să-l desfacă oricum.

Apocalypto seamănă mult cu Patimile lui Hristos. Se vorbeşte în limba mayaşă, aşa cum în Patimile lui Hristos se vorbea în aramaică. Ca să nu mai spun că iarăşi avem o scenă cu pătimiri. Dacă vrei să vezi asemănările, drumul pe care îl parcurge prin junglă tînărul sălbatic luat în robie de mayaşi, legat în nişte scînduri alături de alţi amici, seamănă ca două picături de sînge cu drumul cu crucea în spate pe care îl face Iisus pe dealul Golgotei. De asemenea, iarăşi există o inconsistenţă, pe care o simţeai cu uşurinţă şi în Patimi, şi pe care nu o poate umple nici decorul, nici cruzimile, nici reconstituirile fidele ale epocii mayaşe.

Un film care putea ieşi foarte mişto, dar care a ieşit foarte linear, avînd în vedere banii pe care îi poate băga Gibson în filmele lui şi cu care putea angaja nişte scenarişti evrei buni. Oricum, la sfîrşit, parcă nu rămîi decît cu două idei: că în prima jumătate s-a mers mult, iar în a doua s-a alergat.