România Liberă / ianuarie 2007
După ce săptămîna trecută am avut doar două premiere cinematografice, am revenit la programul "normal". De azi intră pe ecrane cinci filme noi, cam unul pe zi - dacă n-aţi avea şi alte treburi. Dar aici intrăm noi în scenă- să vă spunem la care merită să mergeţi şi la care nu.

Vînătorul de cerbi georgian - 13-Negru / 13 Tzameti

Cel mai special dintre toate cinci este 13-Negru / 13 Tzameti, film franco-georgian semnat de Gela Babluani, un tînăr de 26 de ani, cu talent (moştenit de la tatăl său, Temur, şi el regizor), ochi sigur şi viziune artistică personală. Filmul său de debut n-a trecut neobservat - a fost premiat la Veneţia şi Sundance, iar autorul său a fost votat descoperirea anului 2006 de către Academia Europeană de Film. Babluani face un soi de cinema care pleacă de la clasici pentru a ajunge în zone noi. A fost comparat cu Bresson sau Melville, iar scriitura filmului cu stilul Patriciei Highsmith. Povestea tînărului Sebastien care de la reparatul acoperişurilor coboară într-o lume ireală şi sumbră unde vieţile oamenilor se joacă la ruleta rusească, împrumută parcă şi pericolul fascinant, dezabuzat şi ireversibil din Profesiune: reporter a lui Antonioni, dar îşi trage sevă şi din Nouvelle Vague. Opţiunea pentru alb-negrul rugos (la care nu poţi recurge azi decît cu mari riscuri) îi dă cineastului posibilitatea să lucreze mai tranşant, dar şi mai nuanţat cu virajele scurte ale thriller-ului, permiţîndu-i să abstractizeze pînă la alb sau pînă la negru.

Cotidianul devorat de iraţional - Lemming

În sfîrşit ajunge şi la noi filmul care a deschis Cannes-ul acum doi ani, lucru care n-a rămas nepedepsit de jurnaliştii care aşteptau un mare spectacol de inaugurare, nu un thriller semnat de Dominik Moll, regizor nedevenit vedetă deşi semnase anterior un thriller de excepţie, Harry, un ami qui vous veut du bien. Lemming nu e mai bun decît acesta, dar are atmosferă şi e incitant prin felul în care deschide iraţionalului breşe în realitatea cotidiană. Povestea pune faţă în faţă două cupluri din Franţa zilelor noastre, cupluri aparent normale şi împlinite, pentru a introduce un fir de nisip ce va da peste cap angrenajul bine uns al vieţilor lor burgheze. Lemming este numele unui rozător întîlnit în Peninsula Scandinavă. El e în film unul dintre firele de nisip, echivalentul personajului interpretat de Charlotte Rampling.

Capote reloaded - Scandalos / Infamous

Are dreptate teoria dúblurilor: Pepsi - Coca Cola, Sprite - Seven Up etc. Pentru fiecare lucru se formează printr-o falsă concurenţă un lucru similar, cu alt nume. La Hollywood regula a devenit o obişnuinţă şi o sămînţă de competiţie, sărăcind originalitatea. Cînd un studio află că altul are un proiect interesant, face acelaşi lucru cu altă pălărie. Capote de Bennett Miller, povestea din spatele romanului Cu sînge rece al lui Truman Capote, lansat cu puţin timp înainte de Berlinala de anul trecut (şi nominalizat / laureat la Oscaruri), a fost urmat de Infamous, în regia lui Douglas MacGrath, care a fost prezentat la Mostra de la Veneţia. Nu văd nici o diferenţă între Sprite şi 7 Up, dar Infamous mi se pare mai bun decît Capote. MacGrath evită abordarea şcolărească, cuminţică a lui Bennett. Scenariul e mai bun - deşi povestea e exact aceeaşi, dar replicile sunt mai amuzante şi mai ascuţite, personajele mai cărnoase, miza mai clară. Iar Capote-le lui Toby Jones e mult mai simpatic şi mai viu decît cel pentru care Philip Seymour Hoffman a luat Oscarul.

"Ai încredere în bărbaţi!" (sau nu) / Trust the Man

Bart Freundlich reuşeşte o comedie romantică relaxată şi, mai ales, bine jucată, distribuindu-şi soţia (Julianne Moore) într-un rol cu tot ce-i trebuie. Plasat în New Yorkul zilelor noastre (personaj în sine), filmul urmăreşte tribulaţiile a două cupluri ameninţate pe rînd de lipsă de comunicare, tentaţie, neîncredere, adulter. Alături de soţia regizorului, David Duchovny, Billy Crudup şi Maggie Gyllenhaal joacă vizibil cu mare plăcere, lucru care dă replicilor & situaţiilor şi mai multă credibilitate.

Night at the Museum nu merită efortul

În cazul lui O noapte la muzeu / Night at the Museum (regia Shawn Levy), trailerul e de 10 ori mai amuzant decît filmul. Ideea unui muzeu de istorie naturală, ale cărui exponate se trezesc noaptea şi mişună pe culoare, se epuizează repede, oricît de simpatic ar fi scheletul de dinozaur care se adapă de la ţîşnitoare şi vrea să-i arunci osul, ca unui cîine. Ben Stiller, Robin Williams, Mickey Rooney şi Owen Wilson se luptă însă cu excesiva ariditate a scenariului şi cu obositoarea platitudine a replicilor.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus