De ce nu putem să ştim cu precizie ce filme româneşti vom vedea în 2007? Pentru că producătorii nu-şi respectă termenele. Pentru că parte din post-producţie se face adesea abroad. Pentru că se aşteaptă mai întâi să se prindă câte un festival - un eventual premiu ajută la succesul intern. Pentru că aşa e la noi.
Având în vedere că tot ne opintim să intrăm în Europa aş avea şi eu o minusculă şi nesemnificativă doleanţă: să ştiu la 1 ianuarie 2007 ce filme româneşti vor ieşi în premieră în cursul anului. Dar nu aşa cu aproximaţie ci cu precizie: luna şi ziua. Nu pentru că m-a podidit brusc febra planificării ci pentru că aşa se întâmplă în Germania, Franţa, Anglia şi în alte ţări civilizate. Hai, treacă de la mine, nu până la sfârşitul anului, dar măcar până la jumătatea lui. Nici vorbă.
Şi atunci ce trebuie să facă omul dacă vrea să pregătească pe cât posibil orizontul de aşteptare al cititorilor, telespectatorilor, radioascultătorilor, cinefililor câţi au mai rămas?
Dacă este optimist din fire şi are încredere în forurile abilitate să ofere asemenea informaţii, accesează site-ul Centrului Naţional al Cinematografiei şi se duce la fişierul "Filme". Surpriză! Nu numai că nu există capitolul "Viitoare premiere" sau "Filme în lucru", dar cel mai recent din listă pare a fi scurtmetrajul Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea, adică o premieră din 2004.
Dacă este pisălog din fire începe să dea telefoane. "Domnule Cristi Puiu, ştim că anul trecut aţi câştigat concursul de proiecte de la CNC cu scenariul Hrana pentru peştii mici, în ce stadiu vă aflaţi?" "În faza de pregătire şi intenţionez să încep filmările la sfârşitul lui februarie." "Va fi gata în 2007?" "Absolut."
Bun! Îl trecem pe listă. Şi continuăm. "Domnule Radu Gabrea, aveţi de vreo trei ani un proiect intitulat Cocoşul decapitat pentru care aţi primit finanţare de la CNC, îl mai faceţi sau nu?" "Auzi vorbă?! Păi eu ce-am filmat toată toamna?" "Va fi gata în 2007?" "Absolut."
Şi tot aşa. Drept care putem spune cu o formulă consacrată: ne-am interesat pentru dumneavoastră şi iată ce am aflat:
Patru filme, toate debuturi regizorale, sunt gata şi pot ieşi în orice clipă pe ecrane. Două dintre ele - Dragoste pierdută de Petre Năstase şi Happy End de Radu Potcoavă - au şi fost prezentate în cadrul Festivalului producătorilor de la Constanţa din luna septembrie 2006. Celelalte două sunt După ea de Cristina Ionescu şi Îngerul necesar de Gheorghe Preda.
Un alt prim lungmetraj, dar din păcate şi ultimul, California Dreaming al regretatului Cristian Nemescu se află în faza de post-producţie şi va fi gata în timp pentru a-şi încerca norocul la unul dintre marile festivaluri internaţionale ale anului, probabil Cannes.
Sinisa Dragin a terminat şi el filmările la cel de-al treilea lungmetraj al său, Dacă bobul nu moare, un dublu road movie care se petrece în România şi în Serbia. În timp ce Nae Caranfil mai are de filmat la Restul e tăcere, care va fi cea mai costisitoare producţie a anului, dar şi cea mai aşteptată având în vedere numele regizorului-scenarist care n-a mai lucrat din 2002, de la Filantropica. Un alt regizor care revine pe platouri tot după cinci ani, timp în care ecourile succesului numit Occident au avut timp să se stingă, e Cristian Mungiu care, la sfârşitul anului 2006, a intrat în producţie cu filmul Amintiri din Epoca de aur.
Acestea sunt ofertele cinematografice ale cineaştilor tineri, dar nici cei trecuţi de a doua tinereţe nu se lasă. Pe lângă mai sus interogatul Radu Gabrea, se mai află Mircea Daneliuc cu Legiunea străină şi Nicolae Mărgineanu cu două filme, ambele în faza de post-producţie: Logodnicii din America după un scenariu de Eva Sârbu şi Schimb valutar o comedie dulce-amară pe un scenariu de Tudor Voican.
Şi totuşi... cu luna şi ziua cum rămâne?