| Inima îmi spune că oamenii sunt buni, dar experienţa îmi demonstrează contrariul. |
Una din primele scene din Blood Diamond ne înfăţişează o întindere de apă ce îmbrăţişează orizontul, scăldată de lumina orbitoare a răsăritului de soare, unde câteva bărci pline cu pescari se avântă în larg. Este liniştea dinaintea furtunii, pentru că în doar câteva minute o modestă aşezare este incendiată şi vandalizată fără milă de "revoluţionarii" de la F.R.U, ai căror lideri pretind că vor să elibereze poporul. Lozinci demagogice, bineînţeles, pentru că războiul civil izbucnit în Sierra Leone în 1999 avea o singură miză-controlul minelor de diamante şi comercializarea ilegală a nestematelor. Paradoxal, Solomon Vandy (Dijmon Hounsou) nu este atras de mirajul unei îmbogăţiri rapide, facile, visul lui are cu totul altă consistenţă şi un orizont de aşteptare mult mai vast. Solomon îşi doreşte ca fiul său, Dia "să devină doctor într-o zi", iar familia este singurul lucru important pentru el. Obligat să lucreze în mine şi separat de cei dragi, împrăştiaţi în direcţii diferite, soarta îi rezervă o surpriză - descoperă un diamant roz, de dimensiunea unui ou de pasăre. Reuşeşte să-l ascundă, dar este descoperit de căpitanul Poison (David Harewood) şi amândoi sunt surprinşi de un atac în forţă al trupelor guvernamentale şi sfârşesc în închisoare. Diamantul constituie unica pârghie menită să-l ajute să-şi recupereze copiii şi soţia, dar secretul lui este aflat de Danny Archer (Leonardo Di Caprio), un tânăr negustor de pietre preţioase lipsit de scrupule, fost soldat în războiul din Angola. Danny şi Solomon sunt construiţi în maniere complet diferite, nimic nu îi leagă în afara faptului că s-au născut pe acelaşi "continent uitat de Dumnezeu". Elementul definitoriu care va schimba încet, încet, dinamica relaţiei dintre ei şi va estompa contrastele ce îi separă, este reprezentat de Maddy Bowen (Jennifer Connely), jurnalista care îi va ajuta pe fiecare în parte, pentru a obţine informaţiile necesare unui articol de senzaţie menit să-i alimenteze setea de dreptate şi justiţie. Această întâlnire este punctul de plecare al unei călătorii pline de imprevizibil, complexă, ce va lăsa urme adânci şi va genera transformări profunde.
Sigur vor apărea voci sarcastice care vor spune: iarăşi un film ce exploatează un eveniment tragic, într-un spaţiu măcinat de sărăcie şi boală, cu actori de renume la Hollywood ce schimbă câteva replici memorabile, aşadar o punere în scenă gândită anume pentru a "fura" o statuetă Oscar. Într-adevăr Blood Diamond are la suprafaţă scheletul unei producţii de anvergură şi poate că are strecurate ceva ingrediente verificate şi patentate în timp, ce pot catalogate drept clişee, dar la o analiză mai atentă, descoperim trimiteri şi critici subtile, în dialogurile intense şi concentrate dintre personaje sau în reflecţiile scurte, aruncate aparent la întâmplare. Blood Diamond este departe de a fi o producţie banală, cu pretenţii nejustificate valoric. Prima oră a lungmetrajului regizat de Edward Zwick este impregnată de violenţă, într-o stare pură şi devastator de dureroasă, aşa cum o găsim în realitate şi de cantităţi generoase de indiferenţă, manipulare, egoism, totul acoperit de o ţesătură alambicată formată din acţiuni guvernate doar de interes. Nu se fac compromisuri de dragul artei, iar precizia şi forma de redare a poveştii aminteşte de un documentar sau de un jurnal de război. Folosirea copiilor pe post de soldaţi, ce funcţionează mecanic, este un adevăr pe care am vrea să-l ignorăm.
În a doua parte a filmului, tonul se schimbă parţial şi recunoaştem acele scamatorii interpuse special pentru a ne emoţiona. Finalul permite insinuarea iluziei că se poate schimba ceva şi că gravitatea situaţiei s-a mai ameliorat. Şi totuşi "Dumnezeu ne va ierta pentru ce ne facem unii altora?"...
Trebuie accentuat faptul că toate personajele din Blood Diamond sunt alcătuite firesc şi reuşesc să se completeze într-o manieră interesantă, coerentă. Nu avem eroi sau fiinţe fără slăbiciuni, cu o moralitate mai presus de orice bănuială, dar aproape toţi sunt înzestraţi, într-o măsură sau alta, cu o umanitate ce dezarmează şi impresionează. În Blood Diamond descoperim un Leonardo Di Caprio care s-a metamorfozat într-un bărbat impunător şi şi-a distilat talentul într-o manieră surprinzătoare, uimitor de precisă şi de ofertantă. Rolul său aminteşte pe alocuri de interpretările sale din The Beach, Catch Me If You Can şi transmite aceeaşi siguranţă a abordării din The Departed.
Nu poţi să închei o radiografie exactă a peliculei Blood Diamond fără să aminteşti de legăturile vizibile sau indirecte cu Hotel Rwanda, Cidade de Deus, The Constant Gardener sau Tsotsi.