Impresionant şi fermecător - Blood Diamond

Din trend-ul recent de filme-incursiuni în turbulenta Africă, hotărîte, mai discret sau mai făţiş, să răscumpere secolul de indiferenţă cinematografică faţă de continentul negru (Hotel Rwanda,The Constant Gardener ş.cl.), Blood Diamond, plasat în Sierra Leone în plin război civil, e, de departe, cel mai agreabil. Un blockbuster à l'ancienne, impecabil ritmat, pe cît de dur pe atît de spiritual. Povestea emană deopotrivă urgenţă, tristeţe, pasiune şi disperare - vorbim, totuşi, de comerţul de diamante din zone conflictuale, mînjite din belşug, aşa cum te anunţă şi titlul, cu sînge. Şi, exceptînd finalul grandios care ţine morţiş să pună mai multe puncte pe i decît e cazul, reuşeşte să îşi ţină background-ul visceral şi sumbru exact unde îi e locul, ceea ce îl face cu atît mai percutant - vezi înspăimîntătoarele armate de copii spălaţi pe creier cu care se înconjoară gherilele paramilitare locale sau masacrele aleatorii comise de toate părţile: opoziţie, guvern, aventurierii lipsiţi de scrupule veniţi în căutarea preţioaselor pietre. Confirmîndu-şi încă o dată statutul de cel mai bun actor al generaţiei, Leo DiCaprio face din Danny Archer, singuraticul jemanfişist, cinic şi descurcăreţ în orice situaţie, un autentic anti-erou ca în vremurile bune: opac şi refractar la psihanalizările ieftine de rigoare în mai toate producţiile actuale de o anvergură similară, aspru, aproape imbatabil, tragic, şarmant şi romantic.

Iar Jennifer Connelly, căreia scenariul lui Leavitt îi oferă în sfîrşit o eroină (jurnalistă) idealistă, dar cu picioarele pe pămînt, ce face şi altceva decît să sufere crunt & degeaba n-a mai arătat aşa bine şi nu pare să se mai fi distrat atîta de la Once Upon a Time in America şi Phenomena - dialogurile ei cu Danny pocnesc de umor, erotism şi vitalitate şi ar putea sta lejer alături de cele din comediile romantice din Golden Age-ul hollywoodian. Toate astea, ca şi performanţa discretă şi emoţionantă a lui Djimon Hounsou, imaginea spectaculoasă a lui Serra şi partitura melancolică a lui James Newton Howard (spartă sporadic de răbufniri gangsta rap teribil de eficiente) fac din Blood Diamond unul dintre puţinele exemple de cinema big budget interesant, impresionant şi fermecător.