Deşi însîngerat, diamantul l-a propus pe DiCaprio la Oscar - Blood Diamond

Blood Diamond / Diamantul însîngerat nu este un film de Oscar, nici dacă te iei după tratarea subiectului, nici după amplitudinea eforturilor de producţie, nici după vreo interpretare memorabilă. Totuşi, i-a adus lui Leonardo DiCaprio nominalizarea pentru cel mai bun rol principal masculin, iar lui Djimon Hounsou cea pentru rol secundar masculin. Filmul mai are două nominalizări - pentru montaj şi, respectiv montaj sunet. Aceste două nominalizări sunt, după părerea mea, singurele pe merit.

Filmul realizat de Edward Zwick se ocupă, e drept, de un subiect de actualitate, chiar dacă îşi plasează acţiunea în timpul războiului civil din Sierra Leone, în anii '90. Titlul său nu e vreo metaforă, ci numele dat acelor diamante obţinute prin contrabandă, în schimbul armelor, din ţări aflate în conflict sau măcinate de războaie civile. Proiecţia filmului e prefaţată de un filmuleţ de un minut în care interpreţii Djimon Hounsou şi Jennifer Connely încearcă să ne sensibilizeze în legătură cu World Food Programme. Foarte frumos. Filmul însă încearcă să combine partea politică, militantă, cu partea de divertisment, şi mă gîndesc că aici intră şi secvenţele de acţiune, dar şi feliile de peltea întărită gen "copiii sunt diamantele noastre".

Din păcate, numele lui Zwick nu e o garanţie pentru un film politic asumat sau măcar pentru un film bine scris. Bun meseriaş, el se scaldă mereu într-o zeamă foarte establishment, şi nici nu vreau să mă gîndesc la filmul său Legendele toamnei, după mine - în ciuda luminii, culorilor etc - unul dintre cele mai plicticoase şi mai false filme făcute vreodată. Trecînd peste această idiosincrazie (Zwick a făcut şi filme mai bune, ca The Last Samurai), cele mai reuşite secvenţe din filmul de faţă sunt tot cele de acţiune. Deşi, la cît de comercial e întreg filmul, faptul că văd copii ucigînd sau fiind ucişi nu mai are efectul şocant pe care şi l-au imaginat cei din comisia românească de rating care au interzis filmul tinerilor sub 18 ani. Poate că la baza filmului o fi stat vreun gînd sincer, dar această poveste gen "Ebony and Ivory", de Michael Winterbottom combinat cu Tony Scott, e neconvingătoare.


Şi ceilalţi agenţi, foarte foarte discreţi:

OSS 117 - Cairo: Cuibul spionilor / OSS 117: Le Caire nid d'espions de Michel Hazanavicius este o comedie care ironizează cu simpatie şi oarecare invidie filmele cu James Bond. Protagonistul Jean Dujardin are fizicul ajustat pentru anii '60, Aure Atika seamănă a egipteancă, maşinile sunt superbe, Cairo-ul e exotic. Altfel, replicile şi situaţiile se molipsesc de multe ori de la aerul de "dudă" al eroului- un agent secret complet nul la istorie, geografie, politică, dar cu fler perfect. Deşi amuzant de multe ori, filmul are un ceva nenatural şi "făcut", dar e în orice caz mult mai proaspăt decît celălalt film cu un agent secret din această săptămînă.

Nume de cod: Agentu' de serviciu / Code Name: The Cleaner (regia Les Mayfield) e o comedie ieftină cu un "bărbat de serviciu" devenit peste noapte persoană importantă. Glumele dezumflate, desuurile lui Nicolette Sheridan, Nicolette Sheridan în aceeaşi cadă cu Lucy Liu, farmecul gonflat al supraponderalului Cedric the Entertainer încearcă inutil să pună sare şi piper peste o poveste de o platitudine dezolantă.