Filmul Blood Diamond (Diamantul sîngeriu) ne aminteşte motivul pentru care avem nevoie de Procesul Kimberley.
Odată cu lansarea filmului hollywoodian Blood Diamond, mulţi vor face cunoştinţă cu o legătură posibilă între cel mai strălucitor produs din lume şi o parte din cea mai teribilă violenţă a acesteia. Nimeni nu îşi doreşte să aibă pe deget un inel care a fost folosit ca răsplată pentru vărsarea de sînge şi pentru suferinţă. Dar extrem de preţuite la purtare, deosebit de valoroase şi uşor de făcut contrabandă cu ele, diamantele nu sînt numai "cel mai bun prieten al fetelor", aşa cum spunea Marilyn Monroe, ci pot fi şi un bun prieten al celor care provoacă conflicte violente în Africa.
Aceasta este problema pe care o prezintă în mod grăitor filmul Blood Diamond şi care a dus la crearea Procesului Kimberley. Filmul ne poartă în Sierra Leone în anul 1999, către unul dintre cele mai brutale războaie civile din Africa şi ne prezintă ororile finanţate prin comerţul ilicit cu diamante: violenţă, distrugere, răpirea şi drogarea copiilor smulşi de la şcoală şi transformaţi în criminali. Filmul ilustrează grafic motivele pentru care în anul 2003 comunitatea internaţională a decis să intervină pentru a reduce comerţul ilicit cu diamante, stabilind o schemă unică internaţională.
Procesul Kimberley funcţionează pentru a preveni pătrunderea diamantelor comercializate ilegal pe piaţa internaţională legală. Cele 71 de state membre se angajează să îşi exercite controlul asupra producţiei şi comerţului lor cu diamante. Toate transporturile internaţionale de diamante brute trebuie să se efectueze în containere nesigilabile şi să fie însoţite de un certificat emis de Guvern, care să garanteze originea licită a acestora. Respectarea acestor cerinţe este verificată prin inspecţii pe teren şi prin analizele rapoartelor anuale şi ale statisticilor legate de producţie şi comerţ. Dacă o ţară nu respectă aceste cerinţe stringente, ea poate fi exclusă din schemă şi astfel i se poate interzice să vîndă diamante pe piaţa internaţională - un stimulent puternic pentru a respecta regulile şi a împiedica violarea lor. Kimberley constituie un parteneriat fără precedent între: societatea civilă care, împreună cu Naţiunile Unite, a atras atenţia pentru prima dată asupra problemei, industrie, care a contribuit cu multă expertiză şi alte resurse, şi Guverne, care au lucrat împreună pentru a pune schema pe picioare. Procesul depinde de angajarea activă a tuturor celor trei părţi. UE a susţinut Procesul Kimberley încă de la înfiinţarea sa, iar în acest an Comisia Europeană, reprezentînd toate statele membre UE, asigură preşedinţia Procesului.
Este Procesul Kimberley un succes? Eu cred că da şi aşa consideră şi membrii Naţiunilor Unite, ai Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi chiar membrii Procesului Kimberley. După cum constată filmul, astăzi este pace în Sierra Leone, ca şi în majoritatea celorlalte ţări care au suferit de pe urma conflictelor finanţate parţial prin diamante: Angola, Liberia şi Republica Democrată Congo (RDC). Desigur, predomină încă situaţii fragile şi nimeni nu ar trebui să facă greşeala de a-şi slăbi atenţia faţă de ele doar pentru că au amuţit focurile de arme.
Kimberley înseamnă că în aceste ţări există acum potenţialul ca bogăţia naturală a diamantelor să contribuie la pace şi prosperitate, şi nu la conflicte. 2006 a fost cel mai bun an al RDC pentru exportul de diamante de la descoperirea acestora de acum 100 de ani, înregistrînd aproximativ 700 de milioane de euro din exporturile oficiale, ceea ce reprezintă aproape 80% din exporturile sale totale. Numai în Sierra Leone exporturile legale au crescut de 100 de ori de la sfîrşitul războiului, aducînd beneficii evidente procentului estimat de 10% din populaţie care depinde de industria diamantelor.
Astăzi, singurul loc în care forţe rebele mai controlează zonele producătoare de diamante se află pe Coasta de Fildeş. Aceste diamante pentru conflicte reprezintă mai puţin de 0,2% din producţia mondială. Procesul Kimberley cooperează cu Naţiunile Unite şi ţările învecinate pentru a stopa pătrunderea acestor diamante pe piaţa legală. În cele din urmă soluţia trebuie să vină sub forma unui acord politic cu privire la criza de pe Coasta de Fildeş. Dar chiar şi după aceea, Procesul Kimberley va continua să joace un rol important în prevenirea unei noi izbucniri a conflictelor. Diamantele nu sînt, desigur, singura resursă de alimentare a conflictelor. Indiferent că disputele apar cu privire la accesul la terenuri, apă, cherestea sau alte resurse, trebuie să dezvoltăm instrumente eficiente pentru a preveni finanţarea războaielor cu acestea. UE a început implementarea unui plan de acţiune, în spiritul Procesului Kimberley, cu privire la problemele legate de cherestea. Comisia Europeană va coopera cu alte părţi ale comunităţii internaţionale pentru a găsi soluţii practice pentru prevenirea alimentării conflictelor cu alte resurse naturale.
Unde îl situează toate acestea pe cumpărătorul care caută un cadou special sau un inel de logodnă? Astăzi consumatorii pot şi trebuie să pună întrebări înainte de a cumpăra diamante, cerînd detalii legate de lanţul de furnizare şi dovada originii lor licite. Presiunea lor poate face diferenţa şi poate aduce o schimbare în acest domeniu. Poate că nu sîntem în stare să punem capăt complet utilizării ilegale a diamantelor, dar atîta timp cît regulile Kimberley sînt aplicate de către fiecare participant la acest proces, consumatorii care cumpără de la furnizori legali pot fi siguri că nu alimentează violenţa şi nu finanţează războiul.
(Autorul acestui articol, Benita Ferrero-Waldner este comisar european pentru Relaţii externe şi Politica europeană de vecinătate.)