"Pentru mine, corpul care migrează e un corp fără nume", mi-a spus coregrafa olandeză Sacha Steenks, în momentul în care a început să lucreze în România. Extrapolînd, aş putea spune că e un corp en gros, care îşi mută detaliile psiho-somatice dintr-un loc în altul. Corpul este un complex de dislocări. Este suma tuturor traversărilor prin spaţiu şi timp. Iar traversarea implică întotdeauna secţionare şi depăşire a unei graniţe, duceri şi (de)reveniri. Corpul e, de fapt, ceea ce devine. Şi devine, chiar şi atunci cînd rămîne imobil, cel mai permeabil teritoriu de interacţiune. Cea mai migratoare identitate. În corp se varsă bucăţi de istorie urbană pe care le trăim în fiecare zi. Corpul este translocal, este du-te vino. Trafic de carne şi sînge. Poartă în el un aici pe care îl trece mereu dincolo de determinarea dată.
Pe 14 noiembrie 2006 a început la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti una dintre rezidenţele cuprinse în proiectul de cercetare şi creaţie coregrafică europeană The Migrant Body, desfăşurat în perioada noiembrie 2006 - septembrie 2007. Coregraful Cosmin Manolescu, directorul Fundaţiei Proiect DCM, este unul dintre cei cinci organizatori ai acestui proiect care, prin modulul de cercetare, capătă o dimensiune mult mai aplicată şi mai adecvată temei propuse decît un simplu spectacol. Fenomenul migraţiei, analizat sociologic şi psihologic în numeroase studii de specialitate, s-a transformat într-un interval scurt în cel mai acut investigat barometru al reintegrării socio-dinamice. Şi pentru că migraţie &c#238;nseamnă, în primul rînd, transport de corp, indiferent care ar fi cauzele de adîncime ale deciziei personale sau colective, trupul este primul afectat de această mutaţie, primul în care se depun amprentele locului însuşit.
Corpul îşi ignoră corporealitatea
Migraţia a ajuns un fenomen de masă, iar corpul este parte a acestei masificări care ajunge să ţină prea puţin cont de datele individuale. Corpul purtător de sine se disipează într-un amalgam de conţinuturi generice. Şi, paradoxal, în multitudinea de motivaţii, obsedat să se adapteze şi să supravieţuiască în noul sistem, corpul îşi ignoră corporealitatea, frame-ul de sine. Ordinea corporală este un compus de adaptări fluctuante. Să fii corp înseamnă să-ţi explorezi la maximum flexibilitatea. Cît din iminentele adaptări reuşesc să nu anuleze corpul născut într-un anumit perimetru, corpul prim?
Cred că tema identitară cea mai potrivită pentru un astfel de proiect european, care adună artişti din Marea Britanie, Italia, Estonia, Olanda, România, este particularitatea artistică a migraţiei. În ce măsură şi în funcţie de ce artistul de drum lung îşi modelează corpul de tranzit? Rezidenţii aflaţi timp de două săptămîni la Bucureşti încearcă să-şi definească în funcţie de propriul traseu migrativitatea corporală, starea de corp-cursă. Prima etapă a proiectului cuprinde cercetarea coregrafică, structurată pe un calup de rezidenţe, cea de-a doua etapă e focusată pe producerea a două piese coregrafice, iar cea de-a treia propune un turneu The Migrant Body. În toate aceste etape, corpul de şi re-teritorializat este materia organică de lucru.