Începutul a fost banal, o experienţă obişnuită văzută de mine ca o activitate extracurriculară de îmbogăţire a minţii şi spiritului. S-a dovedit a fi mai mult decât atât atunci când m-am implicat serios, ca autor, actor şi regizor, într-o producţie teatrală. Îmi amintesc că a fost o piesă politică al cărei subiect a înfuriat autorităţile momentului. Totul a fost confiscat, iar teatrul a fost închis chiar sub privirile mele. Dar spiritul teatrului nu a putut fi zdrobit de bocancii grei ai soldaţilor înarmaţi. A căutat refugiu şi s-a înrădăcinat în adâncurile fiinţei mele. Atunci am înţeles adevărata forţă a teatrului, imensa sa putere, mai ales faţă de cei care nu tolerează opiniile celorlalţi şi am înţeles rolul extrem de important pe care îl poate juca în viaţa naţiunilor. În acele momente, adevărata esenţă a teatrului a devenit evidentă pentru mine în cel mai profund mod, am devenit absolut convins de puternica influenţă pe care teatrul o poate avea asupra vieţilor diferitelor naţiunilor, mai ales asupra celor care nu pot tolera opoziţia sau diferenţele de opinie.
Puterea şi spiritul teatrului s-au înrădăcinat tot mai adânc în conştiinţa mea de-a lungul anilor petrecuţi la Universitatea din Cairo. Am citit cu aviditate aproape tot ce s-a scris despre teatru şi am văzut cele mai diverse spectacole. Această sete de cunoaştere s-a accentuat de-a lungul anilor următori, eu continuând să explorez ultimele descoperiri din lumea teatrului.
În lecturile mele despre teatru, începând de la anticii greci şi până în prezent, am devenit tot mai conştient de magia care sălăşluieşte în numeroasele lumi ale teatrului. Prin ea teatrul pătrunde în profunzimile sufletului uman şi dezvăluie comorile ascunse specifice spiritului omenesc. Toate acestea au întărit nestrămutata mea credinţă în puterea teatrului ca instrument de apropiere a oamenilor şi că omul poate prin teatru să acopere lumea cu dragoste şi pace, că se pot deschide orizonturi noi către un dialog între naţiuni fără diferenţe de rasă, culoare sau credinţă. Am înţeles astfel, că binele uneşte fiinţele umane în timp ce răul le dezbină. Dacă teatrul are la bază lupta dintre bine şi rău, natura umană tinde adeseori către bine asumându-şi această direcţie.
Războaiele care au adus suferinţă omenirii din timpuri străvechi au fost întotdeauna motivate de instincte malefice care pur şi simplu nu recunosc frumuseţea. Şi frumuseţea în esenţa ei nu se regăseşte în nici o altă artă ca în teatru. Pentru că teatrul reuneşte toate "artele frumoase". Cel care nu preţuieşte frumuseţea nu poate preţui viaţa; şi teatrul înseamnă viaţă.
Câtă nevoie avem acum să denunţăm toate războaiele absurde, în toate formele lor şi divergenţele dogmatice care provoacă, în absenţa unei frâne morale a unei conştiinţe vii, spectacolul violenţelor şi al asasinatelor oarbe care sunt pe punctul de a scufunda întreaga planetă, cu cortegiul lor de diferenţe absurde între bogăţia excesivă şi neagra mizerie, între părţile lumii sinistrate de epidemii sau să începem să ne îngrijorăm cu adevărat de problema extinderii deşertului şi a secetei! Toate acestea se întâmplă din cauza absenţei unui dialog autentic, care este calea sigură de a transforma lumea în care trăim într-un loc mai bun şi mai fericit.
Prieteni ai teatrului, este ca şi cum am fi fost loviţi de o furtună, copleşiţi de praful îndoielii şi al suspiciunii care se apropie de noi!
Vocile noastre sunt înăbuşite şi nu mai au puterea să ajungă la urechile fiecăruia dintre noi din cauza tumultului violent care creşte în jurul nostru şi din cauza dezbinării care separă naţiunile. De fapt, dacă nu ar fi fost credinţa noastră profundă în dialog, atât de unic manifestată prin asemenea formă de artă cum este teatrul, am fi fost spulberaţi de furtuna care nu lasă nici o piatră neîntoarsă în demersul ei nimicitor. Trebuie, aşadar, să îi înfruntăm şi să îi provocăm pe cei care nu obosesc să işte furtuna. Trebuie să îi înfruntăm, nu să-i distrugem, dar să ne ridicăm deasupra atmosferei contaminate rămase în urma furtunilor stârnite de ei. Trebuie să ne unim eforturile şi să le îndreptăm către transmiterea mesajului nostru şi stabilirea unor legături de prietenie cu cei care încearcă să înfrăţească naţiuni şi oameni.
Suntem, ca fiinţe umane, destinaţi dispariţiei, dar teatrul trăieşte atâta timp cât există viaţă."
(Înălţimea Sa Şeic Dr. Sultan Bin Mohammed Al Quasimi,
Membru al Consiliului Suprem al Emiratelor Arabe Unite,
Conducător al Sharjah)
"Ziua Mondială a Teatrului a fost creată în 1961 de către Institutul Internaţional de Teatru. Este sărbătorită anual, la data de 27 martie, de Centrele ITI şi de comunitatea teatrală internaţională. Diverse evenimente teatrale naţionale şi internaţionale sunt organizate pentru a marca această sărbătoare. Unul dintre cele mai importante dintre acestea este transmiterea Mesajului Internaţional de Ziua Mondială a Teatrului prin care, la invitaţia ITI, o personalitate de renume mondial împărtăşeşte reflecţiile sale asupra Teatrului şi asupra păcii între oameni."