Drogul Zholdak. Feţele candorii (I) - Viaţa cu un idiot

Îngerul bîntuie, însîngerat, cu aripile ciufulite. Îngerul cîntă, plînge, moare. Penele lui zburătăcite cad, aripile sunt scheletice, îngerul frumos cu ochi imenşi intră în sicriu zbătîndu-se. Steaua din frunte se desprinde, iar îngerul so fucking special spală în van sîngele. Moartea lui este nenaşterea, ne-întruparea. Îngerul avortat are nostalgia vieţii fără să fi trăit de facto. Je ne t'aime plus, mon amour.

Spectacolul Viaţa cu un idiot explorează o dinamică a candorii, cea pacificatoare a îngerului, cea malefică a dublului Mefisto şi cea a iubirii.

Un cuplu se autodistruge. Iubirea se transformă în dezgust. Şi dacă la început povestea lor era edenică, acum între ei este doar o însingurare rîcîietoare. Asta pînă la venirea idiotului, reversul unui înger rătăcit care dinamitează relaţii, sentimente, energii. De aici, drumul este parcurs invers. Dezgustul devine iubire. Candidă, pură, arhetipală. Iubirea de la facerea lumii, a lui Adam şi a Evei. Dar avortul întoarce lumea pe dos. Idiotul mut ştie că s-au deschis the doors of the hell. Crima devine prelungirea iubirii.

Un înger perfect, cu părul lung şi cîrlionţat, cu aripi rotunde şi ciufulite, copilăros, cu şosete albe pînă la glezne şi pantofi rotunzi, negri, cîntă calm cu ţigara în mână şi cea mai liniştită privire din lume. Are ochii calzi, strălucitori, se uită undeva, dincolo de lume, cu cea mai candidă privire. O nesfîrşită pace i se revarsă din ochi ca şi cum ar veni, la propriu, de acolo, de sus. E o îngeriţă, o îngeruşă, o îngerică, o îngeră, dar cum nu ştiu dacă îngerii au sex (dacă ştie cineva să îmi spună şi mie, adresa de mail este [email protected]) mi se pare că este pur şi simplu un înger, unul real, absent, fericit, împăcat. Prototipul, conceptul, esenţa de înger. Asta din cauză că are candoare infinită, absolută, divină. E o premoniţie a fericirii. Îngerul lui Zholdak e ca vîntul care foşneşte liniştitor printre mesteceni.

Un cu totul alt tip de candoare are cuplul mefistofelic care însoţeşte îngerul, corespondentul său diavolesc şi de-a dreptul cameleonic care se transformă în elemente al dezordinii. Doctori, mineri, clienţi de bar, maeştri de ceremonii, pianişti, cei doi sunt de un calm cinic, au o răutate candidă, distantă, dar caldă totuşi. Distrug universul cu nonşalanţă, ca şi cum l-ar crea. Ucigaşi morali. Dezinvoltura lor este determinată tocmai de o candoare maliţioasă. Zîmbetul este ironic, privirile se şfichiuiesc comic, jocul este candid mortal. Nici urmă de remuşcare. Doar candoare. Îngeraş, nu mai ai aripioare. Fredonat relaxat, refrenul devine obsesiv şi sfîrşeşte prin a ucide. Adică prin a se împlini.
Dacă cele două tipuri de candoare vin dintr-o dimensiune nepalpabilă (materializată însă), cel de-al treilea este pur uman. Iubirea dintre soţie şi idiot are candoarea brută a începutului de lume, o primitivitate inocentă, dementă, iraţională. Candoarea lui a iubi este una prin excelenţă umană, involuntară, indusă, fragilă, trecătoare, improprie, anihilatoare. O candoare a tandreţii, dar şi a violenţei. Cuplul se reface în formula primordială, funcţionează pe o singură dimensiunii, a iubirii şi are un singur atribut, candoarea. Zholdak practică aici o formulă reducţionistă care nu sărăceşte, ci esenţializează. Cuplul se reduce la un verb, a iubi, care este realmente întrupat. Sentiment, act, senzaţie, gînd, empatie = a iubi. Dar şi durere = a iubi. Violenţa are argumentul pierderii paradisului. Vova idiotul loveşte orbeşte, sacadat. O urmă de îndoială umbreşte candoarea. Îngerul avortat se sufocă, tremurînd. Îngeraş, nu mai ai aripioare. Cercul se închide.

---

Teatrul Naţional "Radu Stanca" Sibiu
Viaţa cu un idiot
după Victor Erofeev
Traducere şi adaptare text: Maria Dinescu
Scenariu dramatic: Andriy Zholdak
Regia: Andriy Zholdak
Scenografia: Tatyana Dimova şi Andriy Zholdak
Echipa imagine: Claudiu Rusu, Cristi Emac, Eduard Pătraşcu, Paul Bonea
Cu: Cristina Flutur, Florin Coşuleţ / Dan Glasu, Ema Veţean, Cătălin Pătru, Pali Vecsei, Cristian Stanca, Bogdan Sărăţean, Mihai Coman, Viorel Raţă, Codruţa Vasiu.