Andriy Zholdak aduce filmele americane într-o poveste de Erofeev - Viaţa cu un idiot

"Pînă acum trei ani eram fericită, dar acum nu mai sînt. Citesc Proust şi mă uit la Tarantino, şi cred că asta e viaţa mea, dar de fapt nu e...", spune femeia, singură între patru pereţi, în timp ce soţul e la serviciu. "Ajută-mă, Tarantino!", imploră ea, şi aceasta pare să fi fost şi rugămintea regizorului ucrainean Andriy Zholdak, cînd s-a hotărît să monteze Viaţa cu un idiot, după textul lui Victor Erofeev. Şi Tarantino l-a ajutat.

Spectacolul ce a avut premiera pe 24 martie 2007 la Sibiu a adus filmul în teatru şi şocul printre unii spectatori prea puţin familiarizaţi cu toate deliciile acestor arte, în ciuda Festivalului Internaţional de Teatru ce are loc aici de atîţia ani. La avanpremieră, mai multe persoane şocate au părăsit sala înainte de final. "E prea mult, prea scîrbos!", aveau să exclame la ieşire.

Trei ore durează show-ul: în ritm ameţitor şi fără pauză. Există scene violente sau de nuditate, însă totul este realizat cu mare artă, iar sensibilitatea şi nevoia de iubire primează. "Poate să fie respingător, dar e real, este viaţă şi este adevăr", spune Andriy Zholdak, cunoscut pentru nonconformismul său. "E cel mai bun spectacol al meu şi sper că în mai (la festival - n.r.) Erofeev va veni să îl vadă. Îl vom arăta şi la Moscova şi la Kiev", anunţă regizorul.

Timp de două luni, s-au filmat patru sute de casete, în cele mai ciudate locuri: la Ocna Sibiului, pe ger, în pielea goală, în cuşca lupilor de la zoo, la Spitalul de Psihiatrie, pe străzi. Decorul este format din două camere cu pereţi de lemn şi sticlă, unde se află mare parte din timp actorii. Sînt urmăriţi îndeaproape de cameramani, iar chipurile, privirile, cele mai mici gesturi sînt proiectate pe trei ecrane. Jocul artiştilor se prelungeşte şi în culise, căci camerele îi urmăresc cînd ies din scenă şi cutreieră prin alte încăperi, iar cu ajutorul înregistrărilor povestea se derulează şi dincolo de clădirea teatrului. La toate se adaugă o coloană sonoră puternică şi imagini din Kill Bill şi Natural Born Killers.


Femeia se îndrăgosteşte de idiot

Viaţa cu un idiot prezintă povestea unui cuplu din care a dispărut iubirea. În timp ce femeia (Cristina Flutur) încearcă să se mintă că e fericită, citind Proust şi privind filme de Tarantino, bărbatul (Florin Coşuleţ) primeşte o pedeapsă stranie: trebuie să "adopte" un idiot şi să îl ducă acasă, unde îl va ţine timp de un an, pentru a-l reeduca. La început, Vova-idiotul (Cătălin Pătru) dezechilibrează şi mai tare lumea lor şi este numai sursă de scandal. "Ai dat cu maioneză pe Tarantino!", e una dintre replicile savuroase ale soţiei, cînd găseşte televizorul murdar. Se petrece însă o minune: femeia se îndrăgosteşte de idiot. Rămîne însărcinată, dar la îndemnul soţului ucide fătul, iar apoi moare şi ea. Soţul ajunge la casa de nebuni, unde i se spune că Idiotul nu a existat, iar el şi-ar fi ucis soţia.

Zholdak aduce în poveste şi un înger şi doi diavoli. În timp ce femeia se zbate în drama ei pămînteană, îngerul ei (interpretat excelent de Ema Veţean) îşi permite luxul de a cînta la pian, se îmbăiază în lac, face primul pas în iubire cînd Idiotul se joacă inocent în zăpadă şi încă nu are ochi pentru ea, dar tot îngerul suferă crunt cînd femeia renunţă la copil şi, la final, îşi arde aripile urlînd de durere, în timp ce diavolii cîntă şi sorb din şampania victoriei.

---

"E cel mai bun spectacol al meu şi sper că în mai 2007 (la festival - n.r.) Erofeev va veni să îl vadă. Îl vom arăta şi la Moscova, şi la Kiev. Am presat asupra actorilor. Ştiţi cum e modul meu de a face repetiţie? Închipuiţi-vă că actorul e un tub de pastă de dinţi. Eu nu îl strîng uşurel ca să îmi ajungă 30 de zile. Ci îl presez. Poc! Şi ţîşneşte tot ce s-a strîns. Primele trei săptămîni au fost un şoc pentru ei. Actorii care au avut încredere în mine au lucrat ca nişte cîini!" - Andriy Zholdak.