Viaţa cu un idiot, povestirea lui Victor Erofeev considerată de Vladimir Sorokin cea mai bună povestire rusă a secolului XX, a zăcut trei ani într-un sertar. Motivul - autorul o citise unui prieten care îi spusese că e o porcărie... Mărturisirea a fost făcută la Sibiu, unde Erofeev a venit să vadă spectacolul realizat de Andriy Zholdak.
Cînd, după premiera Vieţii cu un idiot, regizorul ucrainean Andriy Zholdak a anunţat că îl va aduce pe Victor Erofeev la Festivalul Internaţional de Teatru, am crezut că promisiunea face parte din categoria celor care nu aveau să se împlinească vreodată. Şi, totuşi, la festival ne-am trezit faţă în faţă cu autorul povestirii. Minunea a ţinut două ore, timp în care scriitorul şi regizorul, într-un fermecător tandem, au povestit şi-au tot povestit.
O soluţie estetică
Scriitorul Victor Erofeev, din a cărui operă s-au tradus la Editura Paralela 45, Frumoasa rusoaică, Enciclopedia sufletului rus, Stalin cel bun şi Cinci fluvii ale vieţii, a mărturisit că a mai fost în România, însă mereu în trecere. "Acum se creează acel contact creativ, artistic. Aş vrea să dezvolt această legătură", a spus Erofeev după vizionare.
Spectacolul de la Sibiu i-a plăcut atît de mult, încît a declarat că este cea mai bună transpunere după Viaţa cu un idiot, deşi s-au făcut şi o operă, şi un film. "Mi-a plăcut mult spectacolul, dar m-a mirat faptul că Andriy nu a creat o ilustrare a textului, a povestirii, ci a creat un spectacol independent, care are viaţa lui proprie. Aş avea chiar curajul să spun că acest spectacol este cel mai bun făcut după vreo scriere de-a mea", a mărturisit Erofeev, subliniind că montarea îndrăzneaţă a păstrat esenţa estetică a textului.
"E o povestire care nu are limite, ţi se pare la un moment dat că se va opri, va exista un deznodămînt, dar situaţia se repetă. Mi-a plăcut soluţia cu cele trei ecrane şi cele două spaţii închise. Mulţumită acestora rezultă un spectacol pe care nu-l poţi urmări cu doi ochi, spectatorul îşi poate crea propriul spectacol. Soluţia e minunată, corespunde în mare măsură textului, care se bazează pe o soluţie estetică", a spus Erofeev, lăudînd şi performanţele actorilor.
Lenin sau nu?
Spectacolul de teatru Viaţa cu un idiot redă povestea unui cuplu din care a dispărut iubirea. Bărbatul e pedepsit să adopte un idiot şi să îl ţină un an acasă, pentru a-l reeduca. Vova-idiotul îi dezechilibrează şi mai tare, dar apoi se petrece o minune: femeia se îndrăgosteşte de idiot. Rămîne însărcinată, ucide fătul, apoi moare şi ea. Soţul ajunge la casa de nebuni, unde i se spune că Idiotul nu a existat, iar el şi-ar fi ucis soţia.
În aşteptarea traducerii povestirii, am cerut autorului cîteva lămuriri despre anumite interpretări apărute în cărţi, care nu par însă să se regăsească în montarea lui Zholdak; regizorul pare să vorbească mai mult despre idiotul care există în fiecare dintre noi şi despre idioţii din jurul nostru, de la serviciu, chiar şi de acasă. Ceea ce nedumerea era vehicularea unei posibile reprezentări a lui Lenin, a puterii sovietice, în personajul Idiotului Vova.
Erofeev a explicat: "Există foarte multe interpretări. Cea cu Lenin a apărut din două motive. Vova este diminutivul de la Vladimir, iar astfel a apărut ideea că acolo ar putea fi Lenin. Al doilea, Lenin a apărut în spectacolul de la Amsterdam". Erofeev a adăugat că e fericit că lucrările sale au succes "în acele ţări care nu iubesc URSS-ul" şi că scriitorul îşi reprezintă ţara, dar în primul rînd pe sine, insistînd pe ideea că unele texte le-a scris de parcă i-ar fi fost dictate din Cosmos: "Viaţa cu un idiot a fost scrisă de mine, dar nu am scris-o eu. Cînd o citesc uneori mă simt stînjenit. Cartea e mai mult decît mine".
Erofeev a dezvăluit la Sibiu şi incredibila poveste a "sertarului": "Viaţa cu un idiot a fost scrisă în timpul URSS, în anii '80. Am arătat-o unui coleg, care mi-a zis că e o porcărie". A pus manuscrisul într-un sertar şi uitat a fost timp de trei ani. Apoi, la un Revelion, prietenii i-au cerut să citească ceva. A căutat prin casă şi a dat peste unicul exemplar al povestirii, "împins de sertar, în spate, făcut armonică, arăta ca o hîrtie igienică".
Zholdak şi cărţile dragi
Regizorul Andriy Zholdak despre întîlnirea cu cartea. Monta Hamlet la Harkov şi ieşise să se plimbe, pe o stradă unde era un tîrg, iar cărţile se înşirau pe un kilometru: "La jumătate de kilometru de teatru, ca un tigru, am văzut ceva galben cu negru. Am luat cartea şi am citit pe copertă: Victor Erofeev, Viaţa cu un idiot. Arăta interesant, am cumpărat-o, m-a costat cam un euro". Ce a urmat a fost şi mai interesant, fiindcă "regizorul trebuie să doarmă cu un text, ca să îl simtă". Şi aşa a făcut. "Cartea intră în mine şi altfel decît citind-o. Cartea se uită la mine, cum mă dezbrac, cu cine vorbesc la telefon, cartea capătă încredere în mine... Sîntem pe picior de egalitate, nu o tratez ca pe roaba mea...", a mărturisit Zholdak. Colaborarea dintre regizor şi scriitor va continua cu un alt spectacol şi cu un film pe care Zholdak îl va realiza despre Erofeev în trei oraşe: Kiev, Moscova şi Sibiu.