Dilema Veche / aprilie 2002
Fabuleux destin d'Amélie Poulain, Le
Un vis este filmul lui Jean-Pierre Jeunet Amélie / Le fabuleux destin d'Amélie Poulain, care duce cu gîndul la filmele de tinereţe ale lui René Clair (Pălăria florentină / Un chapeau de paille d'Italie, Sub acoperişurile Parisului / Sous les toits de Paris, Milionul / Le million), la Clair în "absurditatea sa lirică şi fericită" - cum a scris pe vremuri unul dintre cei care au ieşit zîmbind de la filmele acelea - "o fericire care te furnică îndărătul ochilor, frumoasă şi nesigură, iluzia unei dorinţe îndeplinite".

Tot zîmbind ieşi şi de la Amélie: Audrey Tautou, interpreta acestei "sfinte sub acoperire" (cum a numit-o un critic pe eroină) aminteşte cînd de Juliette Binoche, cînd de cealaltă Audrey, cea de care s-a îndrăgostit o lume întreagă, acum 50 de ani, aşa cum Franţa de azi s-a transformat rapid într-un Fan Club Amélie, dacă nu punem la socoteală acel club al indignaţilor-plictisiţi-şi-trişti, care au acuzat filmul că întoarce spatele cu bună ştiinţă şi rea voinţă realităţilor sociale franceze. (E ca şi cum l-ai acuza pe Gene Kelly că, ţopăind prin bălţi şi cîntînd în ploaie, se sustrage de la responsabilităţile lui cetăţeneşti.) Jeunet e un Clair cu jucării tehnologice de ultimă oră. Ca şi Baz Luhrmann în Moulin Rouge, el îşi creează propriul Montmartre - numai cafenele primitoare (întîmplător, cea în care lucrează Amélie se numeşte chiar Les deux moulins), muzică de acordeon şi vecini echipaţi cu manii amuzante (în prezentarea fiecăruia intră o listă a lucrurilor care îi plac şi o listă a lucrurilor care îi displac).

Invenţiile lui Jeunet sînt mai puţin extravagante decît ale lui Luhrmann, dar sînt nenumărate: o muscă moare sub roţile unui vitezoman, pentru că a avut proasta inspiraţie de a se odihni în mijlocul şoselei; un dans al paharelor se încinge, atunci cînd vîntul umflă o faţă de masă, un peştişor deprimat încearcă să-şi curme nefericirea, făcînd ţuşti! din acvariu; Amélie îşi vede marea iubire (Mathieu Kassovitz) şi inima ei, dintr-odată vizibilă, o ia razna; Amélie îşi revede marea iubire şi se topeşte sub ochii noştri. Atîtea truvaiuri, gadget-uri, gaguri, efecte ingenioase, exemple de exprimare fericită - şi Jeunet, un bricoleur neobosit, euforic, ni le oferă de parcă ar fi nişte fleacuri, chiar în timp ce creează altele...

Regia: Jean-Pierre Jeunet Cu: Audrey Tautou, Mathieu Kassovitz, Rufus, Lorella Cravotta

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus