Cristian Mungiu a cîştigat Trofeul Palme d'Or la Cannes

Tânărul regizor român Cristian Mungiu a câştigat duminică seara cea mai importantă distincţie acordată vreodată unui film românesc. Filmul său, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, a fost premiat cu Palme d'Or, suprema recompensă a Festivalului de la Cannes, confirmând astfel pronosticurile care pe întreaga durată a competiţiei îl dăduseră favorit. În acest fel, Cristian Mungiu, aflat la al doilea lungmetraj al sau, a fost preferat unor realizatori de prestigiu, aflaţi pe Croazetă cu ultimele lor producţii: fraţii Coen, Wong Kar-wai, Fatih Akin, David Fincher, Emir Kusturica, Al. Sokurov, Quentin Tarantino, Gus Van Sant.

Înainte de a câştiga, filmul a fost precedat de o trenă elogioasă de comentarii de presă - "Acest film este întunecat, dar totodată penetrant, pentru că aminteşte despre abilitatea dintotdeauna a cinematografului de a transforma urâţenia şi disperarea în artă." (A.O. Scott, International Herald Tribune); "Perfect realizat şi briliant interpretat, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile este o producţie uluitoare. Culorile sunt toate nuanţe de cenuşiu tăcut, captând urâţenia vieţii din blocul estic." (Jay Weissberg, Variety)

În timp ce scriu, jurnaliştii străini care au aplaudat când Stephen Frears a anunţat câştigătorul Palme d'Or-ului din acest an, pe Cristian Mungiu, spun acum vestea la telefoane, în toate limbile. Nici un film n-a fost atât de unanim iubit la Cannes la această ediţie aniversară, a 60-a, deşi regula spune că foarte rar un film proiectat în primele zile reuşeşte să ia Palme d'Or-ul. Cristian Mungiu a intrat în festival cu speranţă, dar s-a ţinut sobru până la final. El spunea în jurnalul ţinut pe site-ul filmului său (şi pe LiterNet), referindu-se la faptul că până în ultima zi 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile a fost dat ca favorit la Palme d'Or, alături de No Country for Old Men, de Joel şi Ethan Coen: "Măcar satisfacţia asta s-o avem până în minutul 90. Speranţa noastră ca naţiune; să ajungem la 11 metri, că acolo, în sfârşit, avem şanse egale. Ca tine de noroc". Şi îşi mai amintea Cristian Mungiu sâmbătă, după ce a obţinut Premiul FIPRESCI, acordat de cel mai prestigios juriu de critici din ultimii ani, precum şi Premiul Ministerului Educaţiei Naţionale, o replică a lui Emerich Jenei, înaintea unui meci important: "Nu vreau să-mi fac iluzii, ca să n-am deziluzii."

Cristian Mungiu obţine primul Palme d'Or pentru lungmetraj din întreaga istorie a filmului românesc, iar împreună cu California Dreamin' (nesfârşit) de Cristian Nemescu, care a primit sâmbătă Marele Premiu al secţiunii Un Certain Regard, marchează fără nici un dubiu cel mai glorios an pentru România la Cannes. În timp ce scriu, văd peste umărul unui jurnalist străin că în Argentina A fost sau n-a fost? e succes de box-office).

Îmi aduc aminte de ce-mi spunea Cristian Mungiu înainte de a veni la Cannes: "Am avut un an nemaipomenit. Tot ce am vrut să fac am făcut. Cred că totul mi se trage de la copilul meu, Vladimir. El îmi poartă noroc." S-a văzut, Cristian Mungiu a venit la Cannes cu soţia şi copilul.


"O veste bună pentru cei care fac filme cu buget mic"

Filmul 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile este al doilea lung-metraj al lui Cristian Mungiu şi a fost laureat cu cea mai înaltă distincţie acordată vreodată unui film românesc, Palme D'Or. E "o veste bună pentru cei care fac filme cu buget mic", cum s-a exprimat regizorul în discursul de primire a premiului. Filmul expune o situaţie deloc excepţională înainte de '89 - povestea unei tinere care avortează un copil nedorit şi apoi suportă consecinţele.


"N-am luat niciodată un premiu la şcoală"

Sâmbătă, Cristi Mungiu a luat Premiul FIPRESCI şi un al doilea premiu, mai mic, acordat de Ministerul Educaţiei Naţionale din Franţa. "N-am luat niciodată un premiu la şcoală", spunea el amuzat. Este pentru prima oară când un film românesc ia Premiul FIPRESCI la cel mai important festival, premiu decis în acest an de un juriu format din cei mai respectaţi zece critici din lume. "Îmi doream premiul asta, şi doream să-l iau aici", ne-a mai spus Cristi Mungiu.


A doua oară la Cannes

Cristian Mungiu s-a născut la Iaşi în 1968, a studiat filologia şi apoi regia de film. La început, îşi face mâna ca asistent şi secund de regie alături de Bertrand Tavernier (Căpitanul Conan), Radu Mihăileanu (Train de vie) şi Grahan Baker (Beowulf). Realizează apoi o serie de scurtmetraje. Primul dintre ele, Cazul Horia Viorel (1996), trece neobservat, însă Mariana smulge titlul de cel mai bun regizor la CineMAiubit (1997), iar Mâna lui Paulişta obţine în 1998 Premiul pentru cel mai bun film de scurtmetraj la acelaşi festival şi este selectat pentru selecţia la Oscar 1998. Urmează Nici o întâmplare (1999) şi Zapping (2000), un scurt-metraj parabolic cu un subiect foarte bătătorit, televiziunea care controlează minţile oamenilor; puternica vână fantastică îl detaşează însă, încât ia Premiul Dakino 2000 (cel mai bun regizor) şi UCIN (cel mai bun scurt-metraj). Ultimul scurt-metraj, Corul pompierilor (2000), pregăteşte realismul abrupt din lung-metrajul Occident (2002), la care de altfel semnează şi scenariul. Filmul este prezentat în secţiunea Quinzaine des Realizateurs, Cannes 2002, ia Premiul pentru cel mai bun debut la festivalul internaţional al filmului de la Leeds şi este, alături de Marfa şi banii, un film prin care noul val al cinematografiei româneşti se impune în conştiinţa publicului şi a criticii de la noi - prin naturaleţea limbajului, realismul dur, problematica adusă la zi; la fel ca filmul lui Cristi Puiu, filmul înregistrează un succes de public deloc de neglijat.


Palmaresul celei de-a 60-a ediţii a Festivalului de la Cannes

Palme d'Or - 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile de Cristian Mungiu
Marele premiu al juriului - Mogari no Mori de Naomi Kawase
Premiul special al juriului prilejuit de aniversarea a 60 de ani de festival - Gus Van Sant, Paranoid Park
Premiul pentru cel mai bun regizor - Julian Schnabel pentru Le Scaphandre et le Papillon
Premiul pentru cel mai bun scenariu - Fatih Akin pentru Auf den Anderen Seite
Premiul de interpretare masculină - Konstantin Lavronenko pentru Izignane / The Banishment de Andrei Zviaghintev
Premiul de interpretare feminină - Jeon Do-yeon pentru Secret Sunshine de Lee Chang-dong
Premiul juriului - (ex-aequo) Persepolis de Marjane Satrapi şi Vincent Paronnaud şi Stellet Licht de Carlos Reygadas
Premiul pentru scurt-metraj - Ver Ilover de Elisa Miller
Caméra d'Or - Meduzot de Etgar Keret
Marele Premiu al secţiunii Un Certain Regard - California dreamin' (nesfârşit) de Cristi Nemescu
Premiul special al juriului secţiunii Un Certain Regard - Le reve de la nuit d'avant, de Valeria Bruni-Tedeschi
Menţiunea specială a secţiunii Un Certain Regard - La visite de la fanfare, de Eran Kolirin
Premiul Regards Jeunes şi Label Europa Cinema, pentru cel mai bun film european în secţiunea Quinzaine des Realisateurs - Control, de Anton Corbjin (cu Alexandra Maria Lara in distribuţie),
Premiul Art et Essai în secţiunea Quinzaine des Realisateurs - Garage, de Lenny Abrahamson
Marele Premiu în secţiunea Semaine de la Critique - XXY, de Lucia Puenzo
Marele Premiu pentru scurtmetraj în secţiunea Semaine de la Critique - Madame Tutli-Putli de Chris Lavis si Maciek Sczerbowski
Premiile FIPRESCI
Premiile FIPRESCI - 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, de Cristian Mungiu, La visite de la fanfare, de Eran Kolirin, Elle s'appelle Sabine, primul lungmetraj al actriţei Sandrine Bonnaire
Premiul France-Culture 2007 - cineastul cambodgian Rithy Panh.


Cristian Mungiu este autorul volumului 7 scenarii, publicat de Editura LiterNet.