Cea de-a doua zi a festivalului a fost deschisă, în cadrul spectacolului-lectură, cu piesa România 21, text aparţinând tânărului dramaturg Peca Ştefan, proaspăt premiat la festivalul Heidelberger Stückemarkt cu premiul pentru inovaţie, în luna mai a anului acesta. Piesa, scrisă în 2005, a mai fost prezentată ca spectacol-lectură de Teatrul LUNI de la Green Hours, în cadrul unei mese rotunde la Teatrul Lark din New York (noiembrie 2005). Piesa a fost tradusă în germană şi prezentată într-o lectură scenică la Graz, în cadrul proiectului JANUS, şi la Scarborough, în cadrul National Student Drama Festival 2007.
Un text despre care s-a apus că denotă, în ciuda premiilor obţinute, "o neştiinţă totală a scrierii dramatice [...] dispreţ pentru logică, consecvenţă şi construcţia dramatică"(Florica Ichim).
Piesa zugrăveşte îngroşat aspecte din realitatea românească recentă, devenind un fel de "panoramă a deşertăciunilor" dinainte şi de după '89. Datorită subiectului ales, şi mai ales pentru modul în care abordează acest subiect, s-a spus despre despre piesă că este "teatru de revistă"(Sebastian Vlad Popa), fiind încadrată în acel tip de "dramaturgie consumabilă" (Iulia Popovici), care "satisface nişte idei clişeistice despre cum este România şi cum ar trebui să se scrie despre ea"(Iulia Popovici), concluzionând chiar că "este primită bine de publicul din vest datorită aglomerării de clişee pe care piesa le conţine"(Florin Coşuleţ).
Piesa surprinde, aşa cum s-a spus, "umorile", "tumorile" şi "cangrenele" societăţii, prezentând sec şi ironic, o serie de realităţi, care revin obsesiv în realitatea românească: securitatea, cu avantajele obţinute de pe urma colaborării cu aceasta, până la dezumanizare - "o să-l torn şi pe tata, o s-o torn şi pe mama!"; egoismul - "fericirea mea este scopul meu"; clişee de gândire de dinainte şi după '89 vis-a-vis de procreare:"Nu putem aduce un copil pe lumea asta [...] Viitorul nostru este nesigur."; libertatea prost înţeleasă - "România este liberă să creadă acum în tot ce vrea ea"; corupţia - "la Senat ne plictisim şi începem să furăm." sau "Corupţia este liberă"; preocuparea pentru vedetele TV, echivalentă cu lipsa din ce în ce mai acută a valorilor de orice fel.
O caricatură a unei societăţi care, nu numai că preia din vest preocupările pentru sex, alcool, droguri, pornografie, acceptarea homosexualităţii şi a relaţiilor incestuoase, dar duce aceste tendinţe la extrem, făcând din ele o modă, o parte a realităţii care este scoasă în faţă, expusă în văzul tuturor, ajungând să fie tolerate în asemenea măsură încât fac parte integrantă din normalitate: Fifi face elogiul pornografiei pe un post de televiziune, soţia lui Ion este alcoolică, iar acest lucru este minunat ("este cea mai eficientă cură de slăbire", spune Ion), noile tendinţe în gândirea femeilor sunt preluate din revistele de gen Cosmopolitan şi devin noile modele de conduită, puse pe tapet la posturi de televiziune, de către femei care nu deţin nici cea mai mică autoritate morală: "ignoraţi absenţa bărbatului în viaţa de zi cu zi [...] beţi extrem de mult [...] prostituaţi-vă la cel mai înalt nivel [...] Fumaţi o groază!Fumaţi o groază de iarbă [...] abandonaţi-vă copiii [...] veţi câştiga astfel mai mult timp pentru cumpărături şi sex!", alienarea relaţiilor din cadrul familiei: soţii au fiecare vieţi paralele şi la fel au şi copiii lor.
Accentul întregii piese cade pe mesajul: "Aceasta este chiar România mea şi a ta" şi pe versurile: "În România naşterea este un deces/ În România doi paşi în urmă sunt un progres / [...] În România e bine doar să plec / Din România".
Peca Ştefan este exponentul unei generaţii, a unei generaţii care se revoltă împotriva unor realităţi faţă de care are un sentiment de suprasaturaţie. Faptul că face acest lucru scriind o piesă de teatru de această factură este poate o modalitate "comodă", aşa cum spunea Sebastian Vlad Popa. Iar râsetele aprobatoare ale tinerilor din sală, care au asistat la lectură, nu fac decât să arate aprobarea acestora pentru ceva care-i reprezenta, exprimând ceea ce şi ei ar fi dorit să poată exprima: o ironie care denotă un sentiment adânc de frustrare. Şi da, este adevărat că atâta timp cât tinerii vor mai scrie în acest registru, "această temă nu se va fi epuizat", şi în egală măsură nu se vor fi epuizat nici sentimentele care o generează.
Peca Ştefan este autor publicat de Editura LiterNet, volumele sale fiind disponibile gratuit aici.