Mitul lui Orfeu şi mitul lui Vlad Ţepeş (aici Draculea) sunt îmbinate într-un text care poate fi receptat pe două nivele. Unul este acela al poveştii cu vampiri, temă foarte populară în rândul regizorilor de film străini, având în vedere că pe acest subiect s-au realizat nu mai puţin de 600 de filme. Vampirul Draculea o ţine ostatică pe tânăra Euridice şi urmăreşte atragerea ei de partea răului pentru a perpetua răul din el. Cel de-al doilea nivel este cel al alegoriei: un conducător tiranic care reuşeşte să cucerească o tânără, pe care o convinge până în final să asiste cu sânge rece la moartea iubitului ei, Orfeu. Cel de-al doilea nivel se realizează prin trimiterea la o realitate contemporană: tiranul Draculea este în atenţia Tribunalului Penal Internaţional, al cărui reprezentant este Orfeu. În piesă există şi unele trimiteri biblice: Salomeea, fiica Irodiadei, este aceea care cere tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, tot aşa precum Euridice cere tăierea capului lui Orfeu. Un text despre care s-a spus că este "elegant şi revelator prin reeditarea mitului" (Doina Modola).
Piesa abordează tema clasică a confruntării dintre bine şi rău, care sfârşeşte prin coruperea binelui de către rău: Draculea o convinge pe Euridice să aleagă falsa libertate pe care el i-o oferă şi să consimtă la moartea lui Orfeu - "tema ciclicităţii răului este un clişeu uriaş al teatrului [...] o trezire la conştiinţă pe care omul de teatru se simte dator să o facă"(Sebastian Vlad Popa). Textul este realizat prin acumularea anumitor fraze, care se repetă obsesiv, până la pierderea sensului lor revelator, şi chiar la pierderea sensului lor poetic, creând impresia unui imens balast pe care piesa îl trage după sine, îngreunându-i deopotrivă descifrarea şi evoluţia intrigii.
Faptul că piesa este prezentată în cadrul unui festival din Transilvania, în locul de sorginte al legendei vampirului Dracula, poate reprezenta o mănuşă aruncată de Olivier Apert regizorilor şi criticilor de teatru români prezenţi în cadrul festivalului.