FITS 2007, de bine:
Bună selecţie a spectacolelor. Aprecierile se împart în egală măsură între spectacolele româneşti şi cele străine.
Foarte bună ideea dezvoltării unei secţiuni de dans contemporan. Este arta cu cel mai mare avânt în acest moment pe plan mondial.
Spectacolele de stradă au avut de la strălucirea jongleriilor de foc la entertainmentul pur şi simplu.
Spectacolele de la ora 17.00, secţiunea teatru de cameră a avut aceeaşi selecţie bună. Teatrul Act cu de două ori Marcel Iureş (în Creatorul de teatru şi Capra sau Cine e Sylvia?), Odeonul cu Şefele, Andrei Şerban cu Rock'n Roll de Tom Stoppard (chiar dacă doar în lectură), Molloy de Samuel Becket prezentat de compania Gare St. Lazare players, Irlanda, toate alegeri de calitate.
Continuarea cuceririi spaţiale a oraşului. Sibiul se integrează în performance-uri. Se joacă peste tot, la toate nivelurile, în toate stilurile.
Recuperarea spectacolelor de valoare ridicată (pentru elitişti) care au lipsit sau au fost în număr prea mic la alte ediţii. Pe scurt, popularizarea festivalului a fost dublată în acest an de cîteva super-spectacole. Nu întîmplător, cele de teatru de acest fel aparţin teatrului-gazdă.
Cea mai mare dezamăgire:
Compania germană Antagon, specialistă în spectacole de stradă futuriste, cu scenarii SF elaborate sau cu discursuri suprarealiste graţioase, tuşînd pe alocuri cinema-ul (spectacolul lor de anul trecut a fost un adevărat regal din acest punct de vedere). În acest an însă spectacolul City Myths. Remember the future a fost creat pe o lipsă evidentă de idei, cu un scenariu incoerent, fără fantezie, fără spectaculos. Doar o singură imagine, a naşterii universului dintr-un ou, a amintit într-un fel de performance-urile spectaculoase ale Antagonului. Dar cu o singură imagine / idee nu se face un spectacol.
Cea mai fierbinte declaraţie:
A lui Andriy Zholdak care a spus că un regizor trebuie să se culce cu textul pentru a-l simţi sexual. Nu vreau să îmi imaginez ce relaţie a avut cu Othello, dar "copilul", spectacolul sibian al ucraineanului, arată că a fost fecundă.
Culoarea festivalului:
Verde. De la copaci, din iarbă, dar şi de la Green Man, o chestie... verde care a performat un happening la fel de... verde. Deci verde.
Organul festivalului:
Ochii. Oamenii se uită unii la alţii, asta e prima regulă a comunicării. Cei mai mulţi sunt curioşi să cunoască artişti noi, unii sunt curioşi să afle bârfe noi, toţi sunt curioşi să vadă spectacole noi. Peste tot Sibiul se uită iscoditor, funny şi cîteodată plîngăcios "ochişorii" de pe acoperişurile caselor.
Mirosul festivalului:
Micii. Se consumă în cantităţi uriaşe în clubul festivalului din curtea teatrului la orice oră. Am experimentat prima dată doi mici la miezul nopţii. Nu e rău deloc, dar nu încercaţi asta acasă.
Gustul FITS:
De cafea. Se bea la orice oră, în orice formulă şi orice cantitate. Cred că proprietarii de cafenele sunt cei mai fericiţi sibieni.
Imaginea FITS:
Badge-urile. Străinii se înnebunesc după badge-uri. Le poartă peste tot, la spectacole, la conferinţe, la masă, în club şi uneori pe jos. Ecusoanele se pierd uşor şi pe stradă găseşti mai mereu cîte unul. Sunt recuperate, evident. Aici toată lumea cunoaşte pe toată lumea.
Atitudinea FITS:
Zîmbitoare. E un aer de vacanţă intelectual-boemă specifică FITS, un fel banana split entertainment. Pentru 11 zile suntem toţi prieteni. E momentul să bem multiplele cafele promise de-a lungul anului amicilor, prietenilor, colegilor, partenerilor de proiecte etc. Funcţia principală a unui participant la FITS e cea de prieten. E cool să fii prieten. La Sibiu în timpul festivalului de teatru se leagă şi dezleagă prietenii la nivel mondial. Globalizarea îşi arată astfel faţa umană.
Nedumerirea FITS:
Un semn de circulaţie. Un pătrat albastru pe care sunt desenaţi o casă, un copac, o maşină, un adult şi un copil. Să însemne că aici e loc pentru trăit?
