Şoc la TIFF 2007 - Shortbus

Nici un TIFF fără filme-şoc. Secţiunea Fără limite a devenit, la cîţiva ani de la instituire, o marcă înregistrată a festivalului, strîngînd laolaltă, cu titlul de avertisment, filmele la care se intră pe propria răspundere. Că, de multe ori, se iese vociferînd şi arătînd cu degetul acuzator, ţine de un anume puritanism pe care aşa-numitele victime ar trebui să-l ia în seama înainte de a intra în sală. Pentru că avertismentele, cum am spus, există. Pe de altă parte, ştim cu toţii că tentaţia uşii interzise e mare şi că întunericul sălii e cea mai bună ţinută de camuflaj. TIFF-ul nu e însă un divan şi nici noi, cei care-l facem, nu sîntem cei buni psihoterapeuţi ca să rezolvăm problemele de conştiinţă ale celor care nu-şi asumă poziţia şi se aruncă cu capul înainte, crezînd că noi le-am întins plasa de siguranţă.

Destul cu teoria. Unul dintre şocurile anticipate ale ediţiei din acest an se cheamă Shortbus. E un film american prezentat în premieră la Cannes, anul trecut, şi regizat de John Cameron Mitchell, căruia îi datorăm extravaganţa muzicală numită Hedwig and the Angry Inch. Nu vă uitaţi însă după actori cunoscuţi pentru că "poziţiile" practicate în film sînt dintre cele care ar putea ridica probleme unor staruri cu cotă. Nu în viaţa lor privată, desigur, unde e de presupus că le stăpînesc destul de bine, ci pe ecran. E vorba, aţi ghicit, de sex. Şi nu de sex simulat, ci pe bune.

Shortbus e genul de film care va naşte, cu siguranţă, controverse. Un cronicar a spus despre el că poziţiile sexuale ale personajelor sînt mult mai puţin interesante decît personajele în sine. La celălalt pol, s-a spus că e o comedie dramatică foarte vulcanică, foarte amuzantă şi tandră despre relaţiile sentimentale în New York-ul de după 11 septembrie şi că cel mai impresionant organ arătat pe ecran este însăşi "inima" filmului. Acum, fiecare cu perspectiva lui, chestie valabilă şi pentru publicul festivalului. Perspectiva mea a fost, recunosc, una privilegiată. În avionul care m-a transportat la festivalul unde aveam să văd Shortbus, mi s-a întîmplat să aţipesc cu capul pe umărul colegei mele de scaun, nimeni alta decît protagonista filmului... dar asta aveam s-o aflu ulterior. Şi jur că sala de cinema în care, finalmente, l-am văzut, a vibrat asurzitor la scena finală a orgasmului. Sînt curios dacă şi la TIFF va avea loc vreo explozie sonoră sau dacă nu cumva ea a fost doar în mintea mea. Cam atît despre filmul (achiziţionat de Prooptiki), căruia comisia noastră de rating i-a refuzat distribuţia în circuitul comercial, administrîndu-i un "interzis" de toată frumuseţea. Sper că ştiţi deja la ce să vă aşteptaţi...