"Faptul că filmele lui Michael Moore sînt atît de populare e mai curînd un indiciu că publicul american preferă entertainment-ul unei dezbateri politice." Spune din off cineva la un moment dat în controversatul film al lui Rick Caine şi Debbie Melnyk, Manufacturing Dissent: Uncovering Michael Moore. Sînt convinsă că jovial/furibundul individ care şi-a făcut un nume în egală măsură pentru stilul (doar) aparent inocent în care îşi încolţeşte interlocutorii cu întrebări şi ca port-drapel al stîngii americane (anti-Bush, anti-război etc.) a stîrnit şi la noi suficiente antagonisme încît un film dedicat deconstrucţiei lui să trezească ceva interes.
Autorii susţin că au pornit să facă pur şi simplu un documentar despre el, ca admiratori, restul schimbîndu-se pe parcurs. Dacă e să te gîndeşti, însă, ce susţine Moore că vrea şi de ce întinderi-denaturări-manipulări ale faptelor sau cronologiei e capabil pentru a-şi demonstra punctul de vedere... Dacă nu ştiaţi despre acestea, filmul celor 2 îndîrjiţi canadieni (!) analizează, pertinent, o serie de exemple, folosind şi talking heads din toate părţile spectrului politic - de la jurnalişti, critici, prieteni la studenţi sau analişti politici. Pe de altă parte, cei 2 utilizează cu brio exact metodele de agit-prop cu care Moore şi-a făcut numele. Iar a vedea vînătorul transformat în vînat e, în sine, un motiv suficient pentru a vedea ce-a ieşit. Neuitînd, însă, vreo clipă că, vorba altcuiva "dacă fundamentaliştii religioşi şi George Bush sînt ei, atunci, poate, Moore sîntem noi..." Ce ziceţi de împărţeala asta?!