Ex Drummer la TIFF 2007

Dacă TIFF-ul ar fi fost un festival belgian (da, ştiu...), numele lui Herman Brusselmans ar fi funcţionat deopotrivă ca avertisment sau incitare pentru majoritatea publicului. Controversatul autor e, însă, practic necunoscut în România, aşa încît va trebui să ne credeţi pe cuvînt că există puţini autori contemporani capabili să suscite reacţii de o virulenţă şi intensitate similară.

Descrierea e valabilă şi pentru Ex Drummer, adaptarea semnată de tînărul Koen Mortier a unei cărţi a lui Brusselmans. Extremistă şi, în frumoasa tradiţie belgiană, departe de orice urmă de corectitudine politică, povestea scriitorului faimos cooptat de 3 handicapaţi (un nevropat ultra-violent şi amator de bătut femei, permanent filmat cu capul în jos, un gay timorat cu o mînă paralizată şi un surd dependent de droguri) nu iartă nici un tabu. De la brutalizarea unui bătrînd bolnav de Alzheimer la violuri cu perversiuni semi-consimţite, torturi psihice, batjocorirea autorităţilor şi simbolurilor, terciuirea minorităţilor, dar şi a persecutorilor acestora, a femeilor ş.a. Iar ceea ce începe pentru scriitorul-narator - care, pentru a-şi găsi un loc în trupa celor 3, îşi asumă handicapul de a nu putea să cînte la tobe (adică exact instrumentul cerut) - ca o simplă evadare din confortul şi acea vieţii lui obişnuite (dar cu plasa de siguranţă a unui loc în care să se poată întoarce oricînd), devine rapid un joc odios al dominării şi zgîndăririi furioase a rănilor. Totul pentru o poveste mai bună, desigur. Şocul competiţiei.