Fără limite - TIFF 2007

Revin cu detalii asupra celei mai prizate secţiuni din festival, Fără limite, din care am anunţat deja bomba Shortbus. Cu speranţa că protagonista acestui film, Sook-yin Lee, va fi alături de noi pentru a dezamorsa eventualele controverse, purced la aprinderea celorlalte fitile.

El cielo dividido e un film mexican despre cît de fulgerător te poţi îndrăgosti şi despre cît de inexplicabil te poţi rupe dintr-o relaţie care părea ideală. Ce-l face "nelimitat" e nu atît durata (aproape două ore şi jumătate), cît fluiditatea scenelor de sex şi pariul stilistic al regizorului Julian Hernandez, care reuşeşte să capteze deriva emoţională a eroilor fără a recurge la dialoguri.

Electroma, prezentat anul trecut la Cannes, are dimensiunile unui videoclip extins conceput şi jucat de cei doi roboţi misterioşi ai trupei franţuzeşti Daft Punk. Deşi nu ajunge la durata standard de o oră şi jumătate şi nici nu se sprijină pe o naraţiune clasică, această bizarerie cu aer de instalaţie video are o frumuseţe hipnotică, ajutată şi de muzica originală compusă de cei doi special pentru film.

So Lange du hier bist a avut premiera anul trecut la Locarno de unde a plecat şi cu un premiu, iar ambiguitatea finalului acestei poveşti de dragoste dintre un june atrăgător şi un bătrîn solitar va intriga cu siguranţă publicul TIFF-ului. Regizorul german Stefan Westerwelle va însoţi proiecţia filmului şi va face, poate, un pic de lumină...

The Bridge e un documentar american morbid despre seducţia suicidară a celebrului pod din San Francisco, Golden Gate, care a iscat controverse majore privind moralitatea demersului. Regizorul Eric Steele i-a filmat pe cei care s-au aruncat de pe pod şi a fost acuzat că a profitat de victime pentru a-şi face filmul, fără a interveni sau anunţa autorităţile despre ce urmează să se întîmple.

Another Gay Movie e o repriză necesară de deconectare, chit că împinge limitele prostului gust dincolo de orice barieră. Este, în esenţă, o parodie dezinhibată la American Pie şi la toată gama de filme cu adolescenţi, cu arsenalul de gaguri ţăcănite din seria Scary Movie. Nu poate fi povestit, trebuie văzut...

Nu în ultimul rînd, Gerumaniumu no yoru / Şoaptele zeilor: debutul aclamat al japonezului Tatsushi Omori conţine cel mai de impact concentrat de sex şi violenţă prezent într-un film pe care-l puteţi vedea la TIFF în acest an. Nu va fi o experienţă comodă, pot să vă asigur de asta - doar dacă nu veţi simţi nevoia de a vă defula prin rîs nervos asistînd la tribulaţiile imprevizibile ale unui fost condamnat care se întoarce în sînul comunităţii monahale în care a trăit şi comite acte nu foarte ortodoxe.