Sub acest titlu de secţiune, aproximativ tradus prin "Ce se-ntîmplă, documentarule?", sînt strînse în acest an la TIFF cîteva dintre cele mai pasionante documentare recente. E continuarea logică a succesului nesperat pe care l-au avut, la ediţiile precedente, diferitele programe de documentar - e drept, foarte cu cîrlig, dacă ne gîndim că în 2006, "motorul" lor era muzica. În acest an, aria de acoperire e mult mai vastă, dar nu mai puţin intrigantă pentru public: Hollywoodul şi lumea filmului în general, privatizarea globală, invazia americană din Irak, sexul, moartea şi, pentru că sîntem unde sîntem, Transilvania.
Operation Filmmaker pleacă de la povestea unui student la film din Bagdad, invitat să lucreze pe platoul unui film american şi ajunge la controversa iscată de invazia SUA în Irak. Manufacturing Dissent e o deconstrucţie deşteaptă şi ironică a practicilor manipulatorii folosite de Michael Moore în filmele lui de pînă acum, gen Bowling for Columbine sau Fahrenheit 9/11. Practicile ascunse ale Hollywoodului ies la iveală în This Film is Not Yet Rated, o investigaţie asupra procesului secret prin care filmele primesc clasificările de public înainte de a fi aruncate pe ecrane. Cu exemple de scene cenzurate din filme, interviuri şi posibile răspunsuri la eterna întrebare: De ce sexul e blamat mai mult decît violenţa?
Tot pe acelaşi teritoriu calcă şi No Body is Perfect, o explorare obiectivă şi extremă în universul practicilor sexuale transgresive şi al intervenţiilor pe corp. Foarte eclectic (autorii au lucrat la el trei ani, plimbîndu-se între Paris, New York, Japonia şi Rio), provocator şi, mai mult ca sigur, alienant.
De la Sex la Moarte: în emoţionantul şi pe alocuri amuzantul Cemetery Club, un grup de bătrîni din Israel se strînge periodic la picnic într-un cimitir şi-şi deapănă amintirile, dar comentează inflamat şi politica actuală, şi chestiuni filozofice. În Grizzly Man, reputatul Werner Herzog semnează biografia bizară şi cutremurătoare a unui pasionat de urşi grizzly care, în 2003, a sfîrşit sfîşiat de obiectul adoraţiei lui, lăsînd în urmă 90 ore de material filmat.
The Big Sellout examinează consecinţele privatizării asupra indivizilor prea mici şi fără putere în faţa unor conglomerate corporatiste în stare să sacrifice destine omeneşti de dragul supremaţiei şi a cifrelor de afaceri. Pe cît e de comic, pe atît e de tragic.
Nu în ultimul rînd, există Beyond the Forrest: un portret pe muchie al unei Transilvanii nevăzute, prin prisma a două personaje de etnii diferite, ale căror declaraţii tranşante vor naşte, cu siguranţă, controverse.
În faţa acestor filme, doctorul din mine spune că starea documentarului actual e în afara oricărui pericol. Sînt curios ce părere vor avea "pacienţii" din public.