TIFF 2007 - prima zi

Trafic sufocant pe străzi la amiază. E vineri, 1 iunie, prima zi a festivalului şi prima zi de week-end la Cluj. Nu ştiu care din cele două bucurii provoacă aglomeraţia asta în oraş. Până acum, zilele festivalului din ediţiile precedente s-au înscris în peisajul lipsit de ostentaţie al burgului transilvan. Anul acesta i se acordă extindere sibiană. O undă de gelozie mă râcâie interior, dar dacă e vorba de o prelungire tot transilvăneană spre sud, îmi reprim civilizat orice urmă de invidie. Afişele cu cei patru vampiri întreţin un aer sumbru. Abia la a şasea ediţie realizatorii s-au gândit să facă joncţiunea cu celebrul mit autohton, supralicitând compensativ. În loc de un vampir, avem patru pe afişe, dar nu se ştie câte duhuri malefice vor găsi clujenii pe ecrane.

Dimineaţa a plouat, cerul a rămas acoperit de nori grei, atmosfera se menţine sufocantă până seara. Ceva din rânjetul sinistru al celor patru arătări de pe afiş se insinuează perfid pe coridorul întunecat şi strâmt al căminului studenţesc unde locuiesc eroinele din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile şi continuă să se menţină, ba chiar să se amplifice în secvenţele următoare din noaptea comunistă. Atmosferă terifiantă pe ecran, căldură sufocantă în sala cinematografului Republica, plină până la refuz, cu spectatori pe jos, înghesuiţi pe intervaluri. Sala este o altă "amintire din epoca de aur", după cum se vrea şi filmul lui Mungiu, rămasă fără aer condiţionat, dar bine că mai rezistă şi aşa. Sonorizarea defectuoasă a făcut ca jumătate din replici să rămână negustate de spectatorii mai puţin cunoscători de engleză, pentru că versiunea a fost subtitrată în engleză.

Începutul tern al peliculei premiate cu Palme d'Or la Cannes nu prevesteşte glisarea spre tensiunea incredibilă acumulată pe parcurs. Avortul riscant, ilegal, cu imagini şocante, făptuit într-o cameră de hotel din ultimii ani ai regimului Ceauşescu, pune în pericol viaţa unei studente naive, ruptă de realitate, dar ajutată până la sacrificiu de prietena ei. Cineva strigă după un medic, dar nu pe ecran, ci în sală. Atmosfera sufocantă a făcut o victimă printre spectatori: un bărbat a leşinat.

Tragedia pusă linear în subiectul filmului reuşeşte să sublinieze adevărata dimensiune a dramelor umane trăite sub totalitarism. Este meritul suprem al filmului realizat de Cristian Mungiu. Întâmplări asemănătoare în care era vizat şi cinismul autorităţilor am mai văzut în filmele româneşti de după 1990, dar niciunul dintre acestea nu au beneficiat de acurateţea limbajului folosit în 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Fina ironie din titlu fixează trama în jurul negocierilor legate de întreruperea sarcinii şi trimite spre aeriana studentă însărcinată, victimă a unei aventuri sordide. Laura Vasiliu merge pe registrul unui joc interiorizat, subliniind delicateţea sufletească a personajului, neliniştea şi deruta. Voluntarismul colegei sale de cameră, personaj interpretat de Anamaria Marinca, primeşte echivalenţele unui devotament ieşit din tiparele normale, vădind sacrificiu fără limite. Impecabilă interpretarea lui Vlad Ivanov. Siguranţa tăioasă a replicilor rostite de el sporesc tensiunea şi teama din sufletul celor două studente lipsite de apărare în faţa lumii bărbaţilor, dar şi încordarea spectatorului prins în derularea acţiunii. Ieşirea de sub apăsarea acestui univers fără orizont e eliberarea dorită şi aşteptată.