Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Articole diverse

Jocul cu materia - Jan Svankmajer


Arhitext Design, iunie 2002
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În Festivalul Filmului European de la Bucureşti, recent încheiat, a fost proiectat un film ceh special şi foarte curios pentru cei ce iau pentru prima dată contact cu filmele lui Jan Svankmajer - Otesanek (2000). Transpunere modernă a poveştii populare Chipul cioplit, Micul Otik îmbină un irezistibil umor negru cu fantezia debordantă. O familie ce nu poate avea copii îşi ciopleşte un prunc dintr-o rădăcină de copac. Pruncul prinde însă viaţă şi începe să-i devoreze, în bulimia-i ucigătoare, pe cei din jur: pisica, poştaşul, o asistentă socială şi chiar pe tatăl său, care-l cioplise. Singura fiinţă care comunică cu el e vecina Alzbetka, un copil precoce.

Dar provocarea lui Svankmajer merge dincolo de subiect şi de tratarea lui suprarealistă. Asocierile de idei sunt surprinzătoare, iar jonglarea cu senzaţiile denotă o imaginaţie aparte. Tatăl, obsedat de faptul că e steril, vede peste tot numai pântece fecunde şi prunci: vânzătorul de peşte din faţa blocului vinde bebeluşi în loc de peşte, pe care-i înfăşoară în ziar şi-i întinde senin cumpărătorului; pepenele roşu pe care vrea să-l taie seamănă surprinzător de mult cu un pântec însărcinat, iar când îl taie, înăuntru se află chiar un copil; pe trecerea de pietoni de la semafor apar din senin multe mame însărcinate sau cu mulţi copii şi multe cărucioare... În plus, vecina Alzbetka, puştoaică de o precocitate uşor perversă, citeşte numai cărţi de anatomie şi despre sarcină şi e o expertă în domeniu; iar vecinul bătrân (pe care îl va mânca, în cele din urmă, micul Otik) e un libidinos ce-şi pune ochelarii de fiecare dată când se întâlneşte cu Alzbetka, pentru a-i vedea chiloţeii.

Filmul are prospeţimea şi naivitatea unui basm, iar în el descoperim mai vechile idei recurente ale lui Svankmajer - de la amestecul de actori şi animaţie cu obiecte şi marionete din lungmetrajele mai vechi - Faust (1994) sau Conspiratorii plăcerii / Spliklenci Slasti (1996); până la scurtmetrajele lui de referinţă, cu obiecte şi cu sau fără actori - Jabberwocky (1971), Posibilităţi de dialog / Moznosti dialogu (1982), Jocuri virile / Muzne Hry (1988), Întuneric/lumină/întuneric / Tma/Svetlo/Tma (1989), Moartea stalinismului în Boemia / Konec Stalinismu v Cechach (1990).

Felul în care e creat capul lui Otik mai ales, aminteşte de aceste scurt-metraje: capul din lemn are un singur orificiu, ce e pe rând ochi, nas şi gura cu o limbă lacomă. Posibilităţi de dialog - capodopera lui scurtă - e un triptic în care textura şi jocul cu senzaţiile sunt principalii actori: în prima parte două capete se înfruntă - unul format din alimente, celălalt din obiecte din metal; în a doua parte două busturi din plastilină se devorează într-un amestec de dragoste şi ură; iar în a treia, raportul armonios dintre două capete de spice se transformă într-o confruntare frenetică. Animaţia lui Svankmajer e foarte expresivă - senzaţiile sunt puternice, iar obiectele aproape tangibile: pasta de dinţi întinsă pe pantoful lucios cu o periuţă de dinţi; şiretul şi pantoful trecute prin ascuţitoare; limba trecută prin aceeaşi ascuţitoare; amestecul tuturor obiectelor zdrobite într-o singură pastă ce se transformă în plastilină, din care se individualizează apoi alte obiecte. E un joc uimitor cu palpabilul şi texturile şi o explorare fără intenţia de a găsi ceva, un joc cu materia - tot ce se poate înţelege prin materie, organică sau anorganică: obiecte, lut, apă, animale, plante, oameni...

Svankmajer îşi asumă două influenţe: manierismul secolului XVI, cu o preferinţă evidentă pentru alegoriile lui Arcimboldo, şi suprarealismul (cheie în care se pot citi Faust şi, într-o oarecare măsură, Otesanek). Iar explorările lui artistice nu se opresc la film, ci are şi o importantă activitate de sculptor, desenator şi gravor în acvaforte; în 1974 a făcut experienţe cu "obiecte tactile", interpretând senzaţiile vizuale produse de către obiecte atunci când sunt atinse ori privite (cf. G. Bendazzi - Le Cinema d'animation 1892-1992, Ed. Liana Levi, 1991). Un artist aparte, proaspăt şi original, ce se lasă descoperit cu o mare bucurie de către spectator.



 Toate articolele despre Articole diverse


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Laurenţiu Brătan


Alte articole

 La ce filme ne uităm de Paşti? Life of Brian, Jesus of Nazareth and more, Anca Mureşan
 Rezidenţa de scenaristică Pustnik şi-a ales primii invitaţi pentru 2019, Comunicat de presă
 Înscrieri la Rezidenţa internaţională de scenaristică Pustnik, 2019 , Comunicat de presă
 Espacio femenino - Proiecţii de filme la Instituto Cervantes Bucureşti , Comunicat de presă
 Filme clasice ale cinematografiei argentiniene la Institutul Cervantes din Bucureşti, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Articole diverse


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer