Joaquin Phoenix a fost lăudat pentru contribuţia sa în numeroase filme. Cel mai recent, a fost distribuit în filmul Quills, povestea vieţii marchizului de Sade, alături de Geofrey Rush şi Kate Winslet. A jucat şi alături de Nicholas Cage în thriller-ul 8mm în regia lui Joel Schumacher, alături de Vince Vaughn şi Anne Heche în drama Return to Paradise şi în filmul Clay Pigeons tot în compania lui Vaughn. Phoenix a cîştigat aprecieri din partea criticilor dar şi a spectatorilor pentru întruchiparea unui adolescent împins către crimă în comedia neagră a lui Gus Van Sant To Die For cu Nicole Kidman. Printre alte roluri se numără şi cele din thriller-ul U Turn în regia lui Oliver Stone, alături de Sean Penn, Nick Nolte şi Jennifer Lopez şi din filmul Inventing the Abbotts, cu Liv Tyler.
Joaquin Phoenix, Frunză verde, ochi albaştri
E practic imposibil să nu se aleagă cu un Oscar 2001 - fie chiar şi pentru rol secundar. Cele trei filme turnate în '98 şi '99 - The Yards, Quills şi Gladiator - şi ajunse pe ecranele americane în 2000, au făcut din el omul anului şi l-au scos definitiv la lumină pe cel care părea condamnat să rămînă în umbra prodigiosului său frate, River.
În primul rînd, trebuie spus că povestea cu Oscarul pe care-l merită cu vîrf şi îndesat îl lasă rece: "Prefer să n-am de-a face cu toată febra asta." Degeaba: site-urile care îi sînt dedicate au început încă de la jumătatea anului trecut o aprigă campanie de susţinere, iar dacă ne luăm după nominalizările la Globurile de Aur, generalul Commodus pe care-l interpretează, cu delicii, în Gladiator ar avea cele mai mari şanse.
Apoi, e drept că reporterii numeroaselor reviste care s-au grăbit să-l intervieveze la finele anului trecut încă nu se pot abţine să răscolească trecutul şi să afle cît mai mult de la Joaquin despre destinul tragic al fratelui său. Majoritatea însă nu ştiu sau doar ignoră faptul că Joaquin nu se dă în vînt după interviuri (deşi, pînă la urmă, e o plăcere să le citeşti) şi că trebuie să fii uns cu toate alifiile pentru a-l face să vorbească despre River.
Un copil speriat?
"Asta-i problema mea cu interviurile şi cu declaraţiile: nu cred că există persoană pe planeta asta nenorocită pe care s-o poţi descrie doar într-o propoziţie. Sau într-un amărît de interviu. Sau în sute de asemenea interviuri. Pentru că nici măcar noi nu ştim cine sîntem. Cîteodată, nici eu nu ştiu cu adevărat cine sînt şi ce pot." Alţii, în schimb, par să ştie mai bine. Cassey Affleck (fratele lui Ben), pe care l-a avut partener în primul său film important, To Die For (1995), îl compară cu "un bebeluş de opt luni". Vince Vaughn, cu care a jucat în Return to Paradise şi Clay Pigeons (ambele din 1998), vede în el "un copil speriat, dar unul cu care, dacă îl vezi într-o sală de biliard înecată în fum de ţigară, nu vrei să te pui." Iar Richard Harris (tatăl lui Commodus, care sfîrşeşte înjunghiat de propriul său fiu, în Gladiator) o spune pe şleau: "Joaquin nu crede că e un bun actor - trebuie să i-o spui!"
De fapt, asta pare să fie problema lui Joaquin. Îi lipseşte acea calitate pe care majoritatea actorilor o afişează cu majuscule: încrederea în sine. Mai mult decît atît, Joaquin Phoenix pare o persoană angoasată şi vulnerabilă. O anxietate şi o vulnerabilitate care transpar prin fiecare por al personajelor sale din filme (fiul patricid din Gladiator sau "paznicul" marchizului de Sade din Quills), dar care se instalează şi în tînărul de numai 26 de ani, atunci cînd îl atingi în punctul sensibil: moartea lui River, într-o noapte de Halloween, în urmă cu şapte ani, ca urmare a unei supradoze de cocaină şi de heroină.
Joaquin despre River
River era cu trei ani mai mare şi, pe lîngă actorie, cînta la chitară şi avea o trupă rock. Uriaşa celebritate şi-o cîştigase cu rolurile din Running on Empty (pentru care a fost nominalizat la Oscar, la numai 19 ani), I Love You to Death şi, mai ales, My Own Private Idaho (în care îl avea partener pe Keanu Reeves). În acea noapte fatală (care-i va aduce, post-mortem, reputaţia de "noul James Dean"), cei doi erau împreună, iar apelul disperat al lui Joaquin la 911 a fost înregistrat, publicat şi difuzat pe toate posturile mai ceva decît cel mai proaspăt hit pe MTV. Nu e exclus, chiar, ca notorietatea şi acţiunile lui Joaquin să fi crescut datorită acestei dramatice "intervenţii". E cinic, dar se pare că aşa s-a şi întîmplat. În aceste condiţii, nu e nici o coincidenţă că primul film al lui Joaquin după acest episod a fost To Die For, o satiră feroce la adresa mecanismelor şi superficialităţii mass-media. Sau că în Inventing the Abbotts (pe platoul căruia a cunoscut-o pe cea alături de care va rămîne trei ani, Liv Tyler) joacă rolul fratelui mai mic îndrăgostit de una dintre surorile Abbotts.
Dacă totuşi comiţi indiscreţia de a-l chestiona în legătură cu River, te poţi lovi, în cel mai bun caz, de privirea lui oţelită (albastră sau verde, interlocutorii săi nu s-au pus încă de acord; e, totuşi, albastră!) şi de o tăcere ameninţătoare, ca-n recentul "faţă-n faţă" cu cronicarul revistei britanice The Face.
"Simţi că, în fine, te bucuri de succes şi că ai ieşit din umbra fratelui tău?"
Tăcere.
"Că ai chiar mai mult succes decît a avut el vreodată?"
Tăcere. Urmată de o bîlbîială (jucată sau reală, nu vei şti niciodată) din care pare să reiasă faptul că, dacă ar mai trăi astăzi, River ar fi mult mai faimos decît el.
"Te compari cu el?"
Tăcere.
"Ţi-ai fi dorit să fie martorul succesului tău?"
Din nou tăcere, urmată - ca şi mai înainte - de o frază încolăcită, din care nu poţi decît să tragi concluzia că: da, oricît de mîndru şi de dispus ar fi să vorbească despre familia sa, Joaquin nu-ţi va spune altceva despre River decît că "e mîndru să-i fie frate". Şi că "nu mi-ar trece niciodată prin cap să nu fiu asociat cu el". Tot ce-i posibil, aşadar, ca la apropiatele Oscaruri, Joaquin să-i mulţumească şi să-i dedice lui River statueta primită.
Cosmo Guy în '99
Să nu uităm însă că, înaintea acestui torenţial asalt mediatic, pe deplin justificat, Cosmopolitan-ul american a fost printre puţinele reviste care i-a dedicat un profil (în urmă cu doi ani), văzînd în el şi Actorul, nu doar "fratele mai mic al lui River", "fostul prieten al lui Liv Tyler" sau "vegetarianul convins şi militant". Chiar dacă, în treacăt, aflam că:
1. De fapt, River nu se droga în mod curent: "N-a fost decît o noapte nenorocită în care a mers prea departe.";
2. Despărţirea de Liv n-a dat nici o picătură de apă la moară presei de scandal: "Ne-am întîlnit exact în momentul în care fiecare dintre noi avea nevoie de celălalt şi ne-am despărţit atunci cînd am constatat că relaţia noastră nu mai înaintează. Chit că ne iubeam, în continuare. Sînt însă mulţumit de timpul pe care l-am petrecut împreună.";
şi
3. Întîlnirea cu Joaquin avea loc într-un restaurant vegetarian, Real Food. Ocazie cu care era accentuat faptul că Joaquin nu mănîncă nici peşte, nici carne, nici produse lactate, dar că, în schimb, adoră supa miso. În rest, articolul descria ascensiunea cinematografică a tînărului Joaquin, încheindu-se cu următoarea declaraţie de "război": "Atunci cînd eşti mulţumit de ceea ce faci, încetezi să mai lupţi. Iar mie îmi place să lupt, să fiu în arenă. Pentru mine, asta înseamnă că progresez. Niciodată nu sînt mulţumit şi sper să nu fiu, prea curînd."
Pe muchie de cuţit
Ar trebuit, totuşi, să fie cel puţin la fel de mulţumit pe cît de entuziasmaţi sîntem noi de recentele sale apariţii din The Yards, Gladiator şi Quills (ca să le luăm în ordine cronologică). Şi, se pare că, puţin-puţin, tot este: e prima oară cînd rezistă, de la un capăt la altul, la un film în care joacă (The Yards). Şi nu o dată, ci de două ori. Pînă atunci, nu se putuse abţine ca, de fiecare dată cînd se vedea pe ecran, să comenteze cît de prost putuse să joace cutare scenă. În această tragedie familială regizată de James Gray (Dezmoşteniţii din Little Odessa), Joaquin este mîna dreaptă a unui James Caan aterizat parcă direct din The Godfather şi prietenul care, cu sînge rece şi miere-n voce, îl sacrifică pe eroul interpretat de Mark Wahlberg. De prisos să mai spunem că Joaquin îi "fură" vedeta lui Mark. După cum, nu mai puţin adevărat e faptul că, atît în Gladiator, cît şi în Quills, el face din împăratul Commodus, care tînjeşte după dragostea tatălui său, respectiv abatele Coulmier, chinuit de propriile-i dorinţe, două personaje mult mai fascinante şi mai nuanţate decît vindicativul Maximus (Russell Crowe) şi libertinul marchiz de Sade (Geoffrey Rush). Sînt roluri pe muchie de cuţit (asemenea proprietarului unui centru de închirieri casete porno din 8mm sau istericului "trinitrotoluenic" - Toby N Tucker! - din U Turn), în care Joaquin se investeşte total. Unul dintre regizorii cu care a lucrat spunea chiar că "Joaquin adoră să fie maltratat" şi că nu-i plac repetiţiile: "Urăsc să joc pe cineva. Vreau să fiu persoana respectivă, să mă identific cu ea."
De aceea, acceptă să stea o săptămînă în închisoare, pentru a-şi prepara rolul din Return to Paradise. Iar pentru a reteza elanul presei care deja vedea în el un "tip bine", iar în cicatricea de sub nas pe care o are din naştere - un semn sexy, pentru 8mm îşi perforează bunătate de sprîncene, îşi vopseşte părul în negru-albăstrui şi îl aranjează ca-n vremurile de glorie ale punk-ului. Altcineva, invocînd acea "intensitate" şi "îndurerare" care caracterizează jocul lui Phoenix, pretindea că zilnic, după ce se spală pe dinţi şi face un duş, acesta se dă o dată cu capul de pereţi pentru a "intra" mai bine în rol. E, desigur, o exagerare. Cum posibile exagerări sînt toate acele declaraţii pe care Joaquin se amuză să le dea, parcă în ciudă, celor care-i iau interviuri: "Am fost dezvirginat la 15 ani, de o est-europeancă de 40." Sau: "Nu mă urc niciodată în avion fără să am pe mine boxeri cu imprimeuri de tucani. Îmi poartă noroc."
Cert e că, cel puţin în ultimii ani, Joaquin a călătorit mult cu avionul. Din Thailanda (unde a filmat la Return to Paradise) la Miami şi Los Angeles (pentru 8mm), de la New York (The Yards) în Malta (Gladiator) şi Marea Britanie (Quills). Iar dacă ţie ţi se pare că acest stil seminomad de viaţă e uşor istovitor, copilăria lui Joaquin te va convinge că nu e deloc aşa.
Ochi, usturoi, frunză
Părinţii lui şi ai celorlalţi fraţi şi surori (River, Rain, Liberty şi Summer) au fost, o vreme, misionari ai cultului religios "Copiii lui Dumnezu", drept pentru care au călătorit intens între America Centrală şi cea de Sud (Joaquin se naşte în Puerto Rico - de unde şi numele) înainte să se stabilească în Los Angeles şi să înceapă o viaţă nouă. E unul dintre motivele pentru care renunţă la vechiul nume de familie - ingratul Bottom - şi adoptă unul plin de semnificaţii: Phoenix (cenuşă, renaştere etc...) La vremea aceea, Joaquin are patru ani şi e deja vegetarian (!). Împreună cu fraţii săi, cîntă şi dansează la colţ de stradă, sub atenta supraveghere a părinţilor. Nu trece mult şi copiii sînt poftiţi la Hollywood. La 6 ani, insistă pe lîngă tatăl lui să-şi schimbe numele în ceva mai poetic, apropiat de cele ale fraţilor săi: rîu, ploaie, libertate şi vară. Acesta tocmai strîngea frunzele uscate din curte, drept pentru care îi zice Leaf (frunză). Aşa figurează în toate dicţionarele de film apărute pînă în 1995, cu o filmografie care include spoturi publicitare (la produse vegetariene, mai încape vorbă!), apariţii în seriale TV - Seven Brides for Seven Brothers (în care juca şi River) şi Verdict, crimă / Murder, She Wrote - şi pe marele ecran, în Space Camp şi Parenthood. Deşi totul merge uns, Leaf renunţă, fără nici o explicaţie, la actorie, intră într-o perioadă sabatică şi, profitînd de divorţul părinţilor săi, pleacă în Mexic pe urmele tatălui său. Aici revine la numele de Joaquin, întrucît, în spaniolă, ojo, ajo şi hoja înseamnă ochi, usturoi şi frunză. Or, perspectiva ca vreodată cineva să se încurce şi să-i spună Usturoi Phoenix nu-l încînta prea tare. Revenirea lui coincide cu tragedia din '93, iar moartea lui River - cu renaşterea lui Joaquin. Ce nu se ştie e că şi surorile lui şi-au făcut un nume în show-biz: cu excepţia lui Liberty, care cîntă într-o trupă rock, celelalte două sînt tot actriţe: Rain a jucat în Interviu with a vampire şi în cea mai recentă adaptare după piesa lui Shakespeare, Othello, iar Summer a fost aclamată anul trecut, la Cannes, pentru rolul din Esther Kahn.
Cea mai nouă "luptă" a lui Joaquin are loc în Germania, pe platoul de filmare la Buffalo Soldiers, unde interpretează rolul unui soldat rebel care asistă la căderea Zidului Berlinului. Între două duble, şi-a găsit totuşi timp pentru a mai da un interviu (al cîtelea oare?). De astă-dată, "lupta" lui cu întrebările a fost mult mai uşoară.
"Fumatul sau băutura? - Fumatul." (Într-adevăr, Joaquin fumează ţigară de la ţigară.)
"Meniu vegetarian: McDonald's sau Burger King? - Nici, nici." (Normal, cîtă vreme există şi "celelalte" meniuri. Şi ca să lămurim pe deplin subiectul: Joaquin jură că-şi aminteşte cum, la 4 ani, a devenit vegetarian, şocat fiind la vederea unor pescari care, pentru a omorî peştii prinşi, îi izbeau de pereţi.)
"Piele sau PVC? - PVC." (A apărut într-o reclamă la Prada, dar numai de la bust în sus, întrucît a refuzat să poarte cureaua şi pantofii de piele.)
"Faimă sau şansă? - Nici, nici."