Timp de trei zile, pasionaţii de jazz au avut parte de muzică bună la cea de-a noua ediţie a Festivalului Internaţional "Richard Oschanitzky". Într-un cadru restrîns s-au adunat melomanii genului de improvizaţie, au cîntat în gînd, alături de artiştii de pe scenă şi au plecat acasă purtaţi de ritmuri inegale. Evenimentul organizat de TVR Iaşi aduce an de an artişti cunoscuţi din Germania, Lituania, Ucraina, Grecia, Belgia şi SUA. Nimeni nu a ţinut cont de provenienţa stilurilor şi n-a încercat să le posteze pe mapamond, doar s-au contopit cu ele într-o cascadă multiculturală.
Joi, 24 mai 2007, s-a dat startul festivalului. În prima seară nu a fost multă lume, dar spectatorii au fost prinşi ca într-o transă de folclorul-jazz pe care l-au cîntat cei de la Trigon, din Republica Moldova. România pe care doar ei au ascuns-o, peste graniţe, şi au readus-o acolo unde-i era locul. Şi s-a cîntat Ciocîrlia, Hăulita, Şchiopătata, Trif, Lume, lume, iar paşii şi i-au amintit fiecare, bătînd ritmul fin, cu degetele, în spătarul scaunului. De fapt, membrii formaţiei Trigon nu au cîntat, ci mai degrabă au redat o bucurie neînţeleasă care i-a prins pe toţi, la unison. Au făcut show, şi-au schimbat locurile între ei, au dansat, au umplut scena de ritm. Toate instrumentele au fuzionat pentru a reda stări, plîns, rîs, chiar isterie. Ca să redefinească iubirea, Paul Babici şi Lucian Darie au recurs la acorduri lente, line, îmbogăţite la final cu ritmuri de soul şi pop.
O seară a "examenului-spectacol"
A doua seară a adus acelaşi tip de public, unul meloman. Studenţii Universităţii de Arte "George Enescu" au urmat trupei formate din Eugen Gondi, Ion Baciu Jr. şi Pedro Negrescu. Ca să-şi scuze eventualele greşeli, recitalul "celor mici" a fost numit "un prim examen al celor care se apropie de lumea jazzului". Spectacolul a fost unul complet, iar în următoarea "scenă", personajele principale au fost instrumentele, care au luat parcă şi locul muzicienilor. Pentru ca ideea de exclusivism să se piardă, sărbătoarea jazzului s-a mutat în cea de-a doua zi în Campusul "Tudor Vladimirescu", la Clubul Backroom.
Ca într-un maraton, a treia zi de muzică a început încă de la ora nouă, cu un Master Class. Apoi, de la ora 17.00, în aceeaşi Sală Studio de la TVR Iaşi s-au găsit pe scenă grupul Boxer din Germania şi Daniel Givone Trio din Franţa. Şi după cele trei zile de jazz pe nerăsuflate, dedicate marelui iubitor de muzică Richard Oschanitzky, s-a trasat o linie a însumărilor de ritmuri, acorduri şi sentiment.
S-a ajuns la acelaşi lucru de la care s-a plecat: "Nu trebuie să facem nici o diferenţă între muzica clasică, muzica uşoară, muzica populară sau jazz. Orice muzică poate fi bună sau proastă - şi atît" (Richard Oschanitzky).
An de an, pe lîngă faptul că se sărbătoreşte muzica, ni se aduce aminte şi de cel care a dat numele acestui festival. Richard Oschanitzky s-a născut la Timişoara în 1939, a urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti şi s-a afirmat în lumea jazzului începînd cu anul 1959. A compus muzică originală pentru filme de animaţie şi filme artistice, pentru sute de concerte şi recitaluri de jazz din Germania şi România. Datorită lui, Iaşiul devine pentru trei zile gazda Festivalului de Jazz şi păstrează încă un an ritmuri şi sentimente.