În ultimii ani, formula teatru-dans se impune cu tot mai multă pregnanţă, regizorii apelînd adesea la expresia coregrafică inclusă şi complementară în textul dramatic. Teatrul Odeon însă a propus (şi impus) o nouă idee - aceea a unei microstagiuni de dans în care actorii, muzica, filmul au constituit elemente-liant într-o derulare sincretică ce răspunde astfel orientărilor începutului de mileniu (fiind, de fapt, o reîntoarcere, pe alte coordonate, la idealul sincretismului antic). Proiectul, coordonat de talentatul dansator şi coregraf Răzvan Mazilu, aduce ca prim punct de atracţie alternarea secvenţelor de dans modern cu cele decupate din baletul clasic, astfel încît, pe de o parte, publicul se poate întîlni, în aceeaşi seară, cu maniere diverse, menite să răspundă unor gusturi extrem de nuanţate, iar pe de altă parte are ocazia să (re)descopere reprezentanţi de marcă ai generaţiei tinere de dansatori, în spectacole realizate fie în regia semnată de către Răzvan Mazilu (care astfel se implică permanent în dubla ipostază de regizor-coregraf şi interpret), fie în viziunea imaginată de Sergiu Anghel, Dragoş Galgoţiu, Florin Fieroiu.
Gala extraordinară care a încheiat prima stagiune de asemenea factură organizată la noi a adus pe scenă cîteva nume deja impuse în lumea dansului modern - Răzvan Mazilu, excepţional în Cîntec amar, în care a demonstrat cum poate fi tratat elementul folcloric departe de schemele idiliste, sugestiv, expresiv şi inteligent în coregrafia lui Florin Fieroiu care, la rîndul său, a cucerit vii aplauze în For All My Friends, susţinut cu plasticitate şi subtilitate pe suportul minunatului contrabas al lui Vlaicu Golcea; Manuel Pelmuş a apărut, de asemenea, în dublă ipostază, într-o piesă cu... asterisc. Atmosfera specială a momentelor moderne a contrastat în mod deliberat cu exuberanţa fragmentelor din Taras Bulba (bine interpretat de Traian Vlaş şi Horaţiu Cherecheş de la Constanţa), Silfida (din păcate, extrem de slab prezentat de Monica Cherecheş şi de acelaşi Traian Vlaş de la Teatrul Oleg Danovski), cuceritorul Pas-de-deux în transhumanţă (gîndit de Mihai Babuşka pe muzică folclorică, în interpretarea plină de umor, graţie şi prospeţime a Corinei Dumitrescu, prim-solistă a Operei Naţionale, alături de Horaţiu Cherecheş) - o adevărată demonstraţie de clasic-contemporan de bun-gust.
Dacă prima gală a beneficiat de prezenţa balerinului Gigi Căciuleanu, sosit din Franţa ca oaspete de onoare, ultimul spectacol i-a avut ca invitaţi pe membrii ansamblului Kombina Dance din Ierusalim, aflat în turneu în România; secvenţa Moartea şi fata pe muzica lui Schubert s-a dovedit interesantă prin repere de marionetă, de actorul ambulant, de Commedia del'Arte, grotescul devenind uneori macabru.
Printr-o fericită întîmplare, gala finală a proiectului a fost urmărită de un public cu totul deosebit, pentru că în sală s-au aflat, printre numeroşii spectatori, glorii ale baletului nostru, printre care Magdalena Popa şi Gheorghe Iancu. Alături de ei au fost Ion Tugearu, Ileana Iliescu ş.a. Galele s-au încheiat, dar reuşita totală a celor şase reprezentaţii a dovedit interesul cu care spectatorii aşteaptă şi apreciază orice ofertă nouă şi de calitate în lumea fascinantă a dansului de ieri şi... de mîine.