Pentru el viaţa e o joacă, iar graniţa dintre realitate şi ficţiune, trezie şi visare e extrem de mişcătoare.
În viziunea lui, visele "sunt o delicată combinaţie de elemente complexe. Mai întâi punem câteva gânduri întâmplătoare, apoi câteva amintiri din ziua curentă amestecându-le cu câteva amintiri din trecut. Adăugăm dragoste, prietenii şi alte frăţii şi împreună cu cântece auzite, lucruri văzute etc". Poate spune cineva că nu e aşa? În niciun caz eroul din La science des rêves în gura căruia Gondry pune această replică.
Stéphane e un tânăr timid şi complexat care vrea să creadă că poate face o meserie potrivită doar indivizilor îndrăzneţi şi lipsiţi de complexe: prezentator TV. Îşi încropeşte acasă un studio de jucărie în care camera TV e din carton şi "transmite emisiuni" în care le implică şi pe cele câteva personaje din jurul său, dar în principal pe vecina sa de palier Stéphanie. Nu numai numele le sunt asemănătoare, ci şi firile.
Stéphane şi Stéphanie sunt suflete pereche făcute să se întâlnească şi să se iubească. În jurul lor obiectele îşi trăiesc propria lor viaţă contribuind la pregnanta impresie de basm pe care o lasă tot filmul.
Numai că visătorul Gondry are grijă să ne aducă cu picioarele pe pământ: cei doi îndrăgostiţi pleacă în lume călare numai că animalul e din cârpă, iar orizontul e o mare de celofan. Un love story bizar precum protagoniştii lui.
Amatorii de clipuri muzicale semnate de Gondry vor avea plăcerea să recunoască o grămadă de citate: pianul pe scări (Lucas with the Lid off), păpuşile folosite într-o emisiune TV (Les Cailloux), mâinile uriaşe din vis (Everlong) şi altele.
În concluzie, La science des rêves nu e doar o joacă pentru copii mari cu apetituri suprarealiste, ci şi un film pour les connaisseurs.
Vezi videoclipul piesei Lucas with the Lid off:
Vezi videoclipul piesei Les Cailloux:
Vezi trailerul filmului La science des rêves: