The Simpsons Movie, care intră şi pe ecranele americane, şi pe cele româneşti pe 27 iulie 2007, rostogoleşte în cascadă glumele trăznite şi deştepte
Forţa lungmetrajului stă într-un scenariu beton, la care au lucrat, timp de patru ani, şapte oameni, spre disperarea desenatorilor
Serialul The Simpsons a fost desemnat de revista Time "Cel mai bun spectacol de televiziune al secolului XX", fiind recompensat şi cu 23 de Premii Emmy
"Cel mai greu lucru a fost să acordăm o atenţie stăruitoare fiecărei glume", spune James L. Brooks, producătorul executiv al serialului The Simpsons, serial care, în sfârşit, la 20 de ani de la naştere, s-a făcut suficient de măricel pentru a sări pe marele ecran. James L. Brooks ştie ce spune. Ca om care a scris (şi regizat) As Good As It Gets sau Terms of Endearment, omul garantează cu propriul simţ al umorului. The Simpsons Movie, care se lansează vineri în Statele Unite, dar şi în România (cu titlul Simpsonii - Filmul), este pigulit până la ultima virgulă, fiind nu doar un exemplu de acribie, dar şi un semn de respect pentru public şi de autorespect pentru echipa care a adus serialului titlul de Cel mai bun spectacol de televiziune al secolului XX, titlu acordat de revista Time.
Peste 100 de variante de scenariu
Abţinându-ne cu mare greutate să nu începem să povestim poante din film (oricum trebuie văzut de 2-3 ori), ne mulţumim să facem istorie. Serialul TV are 18 sezoane la activ şi 400 de episoade, difuzate în ritmul de o jumătate de oră pe săptămână. Familia Simpson a luat fiinţă când cei de la Fox TV i-au cerut lui Matt Groening să imagineze nişte inserturi animate pentru The Tracey Ullman Show. Ideea de a realiza un film pentru marele ecran le-a venit realizatorilor mai de mult, însă au fost foarte reticenţi, nedorind să facă un lungmetraj care să lege trei episoade şi să nu ofere o poveste coerentă. Realizatorii nu doreau nici să recreeze serialul pe marele ecran, ci să vină cu o poveste cu totul nouă. Actorii care creează personajele (Dan Castellaneta, Julie Kavner, Nancy Cartwright etc) au semnat contractele pentru lungmetraj din 2001, dar lipsa unei idei bune a ţinut la distanţă proiectul.
Pe urmă lucrurile au început să se precipite, astfel că la un moment dat, şapte scenarişti scriau singuri câte un capitol de 25 de pagini, iar cele şapte capitole au fost pus cap la cap. Au rezultat până la urmă peste 100 de variante de scenariu scrise în peste doi ani. "Dacă nu am fi avut un termen, cred că scriam şi acum", spune scenaristul Matt Selman.
Care e secretul, dincolo de şedinţe spectaculoase şi creieri storşi asiduu? James L. Brooks: "Arunci de toate în oală - poveste, emoţie, glume -, dar până la urmă ceea ce iese este tonul." Este ceea ce individualizează în esenţă şi serialul, şi lungmetrajul. The Simpsons se adresează inteligentului din noi, dar şi celui plin de defecte, dar în stare să se ia la refec. Poantele sunt deştepte, aluziile lovesc ca săgeţile otrăvite, uneori de la "politically incorrect" la demenţă e un spaţiu cât un vârf de ac, dar lucrul care salvează de fiecare dată şi fundamental ansamblul dizarmonic al familiei Simpsons, ai cărui membri trag în toate direcţiile, e sentimentul apartenenţei. Sunt o familie şi asta e. Chiar şi când vine sfârşitul lumii. Pentru că da, primul lungmetraj cu familia Simpson e un film - catastrofă. Râzi de te prăpădeşti.