Nu sînt prea multe moduri ocolite de a spune despre The Simpsons Movie / Simpsonii - Filmul că este o capodoperă: cum să-l defineşti - drept un "film mare"? De fapt e mic (doar 85 de minute). "Un film important?" Pentru animaţie, cu siguranţă. "Un film genial?" Dar poţi fi genial şi fără să produci o capodoperă.
Serialul (care a avut 400 de episoade, întinse - din 1988 - pe durata a 18 sezoane) a fost numit de revista "Time" "cel mai bun serial al secolului XX"! Trebuie spus că secolul XX a inventat serialul de televiziune - printre lucruri ca bomba atomică şi teoria relativităţii -, aşa că Familia Simpson stă în secolul ăsta precum Homer (Simpson) în papucii de casă: deci nu e-o mare chestie! Problema trebuie pusă altfel: dacă toate serialele secolului XX ar dispărea dintr-odată (din motive de bombă atomică sau teoria relativităţii) şi ar rămîne doar Simpsonii şi Seinfeld, ar fi suficient pentru a "recompune" secolul în tot ce are mai comic şi mai devastator.
Simpsonii - Filmul (cred că Filmu' cu Simpsonii ar fi fost un titlu mai potrivit) nu este dezvoltarea unui episod deja existent şi nici nu combină mai multe episoade pînă la dimensiunile unui lungmetraj; este chiar o poveste scrisă special pentru marele ecran - o echipă de 11 scenarişti scriind 100 de variante de scenariu din 2001 încoace... Nu există nimic mai greu decît să-i faci pe oameni să rîdă; James L. Brooks, Matt Groening (creatorul serialului) şi ceilalţi 10 au luat treaba asta foarte în serios. Iar rezultatul - adus pe ecran de regizorul David Silverman - depăşeşte orice aşteptare! Este o avalanşă de poante, gaguri şi replici dărîmătoare pe pîrtia bine curăţată a unei poveşti foarte isteţe.
Cei cinci Simpsoni, aşadar (Homer, Marge, Bart, Lisa si Maggie), sînt nevoiţi să-şi părăsească locuinţa şi oraşul (Springfield) atunci cînd o PORCărie monumentală a lui Homer le pune vieţile în pericol - punînd, totodată, Springfieldul sub carantina unui uriaş dom de sticlă. Groening & Co iau un subiect la modă (ecologia) şi se joacă cu el, rostogolind un bulgăre de zăpadă care tot creşte pentru că adună tot: critica administraţiei, volatilitatea populaţiei, paranoia apocaliptică şi isteria religioasă... Totul se termină cu bine, dar - pînă atunci - "binele" este batjocorit în toate felurile de inconştienţa lui Homer. Prostia e toxică, pentru că te face să rîzi; dar rîsul este şi antidotul la ea, pentru că te face mai deştept.
În fond - cum spunea cineva -, totul e relativ: "Homer Sweet Homer".