Nu demult, a revenit în Capitală pictorul Lucian Liciu, împreună cu lucrările sale cuprinse într-o expoziţie care s-a bucurat de mare succes la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.
Au fost peste 50 de uleiuri şi desene închinate în exclusivitate scenei, care au cules aprecieri elogioase nu numai din partea publicului iubitor de pictură, ci şi a unor prestigioşi oameni de teatru din ţară şi din străinătate, ca valorosul regizor ucrainean Andryi Zholdak, profesorul şi regizorul englez Noel Witts, actriţa Ioana Crăciunescu, sosită pentru festival de la Paris, criticul de artă Valentin Mureşan, criticul de teatru George Banu, preşedintele de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, scriitoarea de origine armeană Nouritza Matoussian, autoarea celebrei cărţi dedicate pictorului Arshile Gorki ş.a. Multe dintre lucrările expoziţiei sunt inspirate din performanţe ale teatrului românesc de după 1990, cum ar fi spectacolele Teatrului Naţional din Craiova cu Hamlet şi Revizorul, reprezentaţiile sibienilor cu Idiotul, Pilafuri şi parfum de măgar, Othello, memorabilul Hamlet clujean în regia lui Vlad Mugur, spectacolul Teatrului Bulandra cu Unchiul Vanea, proiectul internaţional cu Danaidele, pe scenariul şi în regia lui Silviu Purcărete ş.a.
Atît aceste imagini, distanţate de sursa lor de inspiraţie printr-o deliberată deformare a realului, spre a-i reforma valenţele plastice în consens cu dorinţa autorului de a surprinde esenţa actului scenic, cît şi alte situaţii de joc imaginate de pictor se circumscriu unui fascinant eseu despre luminile şi tăcerile teatrului, invitîndu-ne, în chip incitant şi emoţionant totodată, să pătrundem, şi pe calea picturii, în misterul fabulos al acestei arte. Sub titluri ca Noapte de carnaval, Atmosferă pirandelliană, Omagiu lui Purcărete, Tinereţea lui Caragiale, Spiridon, Restul e tăcere, Arlechin speriat de începutul mileniului trei etc., suntem martorii iscusinţei excepţionale a pictorului de a crea poezie sau tensiune dramatică prin personajele sale, prin plasticitatea expresiilor corporale, de grup şi individuale, prin spaţiile de joc ingenios descoperite de spotul de lumină sau prin cromatica mereu contrastantă: alb-negru, roşu-negru, ocru-negru, alb-roşu, albastru-alb-negru ş.a.m.d.
Expoziţia consacrată artei spectacolului teatral va putea fi văzută în toamnă şi la Bucureşti, poate ca o uvertură la Festivalul Naţional de Teatru, dar nu înainte ca ea să bucure privirile participanţilor la Festivalul Naţional de Teatru Clasic de la Arad, unde artistul năzuieşte să onoreze pe această cale una dintre cele mai importante manifestări culturale europene închinate dramaturgiei clasice. Autorul ne-a mărturisit, totodată, că şi expoziţia sa personală din luna noiembrie, de la Cercul Militar Naţional, va cuprinde "o secţiune distinctă dedicată teatrului, ca unul dintre domeniile de vîrf ale spiritualităţii artistice româneşti ce şi-a apropiat o largă recunoaştere internaţională".